Psihoterapeut Anda Zarafu

20/10/2026

Ma alătur campaniei :
Un om. O specializare. Un cod de parafă.

Anda Zarafu.
Competențe în : psihoterapie sistemică centrată pe emoție & psihologie clinică .
Cod parafa : 27813

„Îmi recomandați un psiholog bun?”

Este una dintre cele mai frecvente întrebări întâlnite în comunitățile online.
Dar dincolo de recomandări, există o întrebare esențială: are specialistul competențele necesare pentru serviciul pe care îl oferă?

Așa cm nu orice medic este cardiolog, nici orice psiholog nu este psihoterapeut.

Psihologia clinică, consilierea psihologică și psihoterapia presupun competențe distincte. Iar pregătirea pentru psihoterapia individuală nu înseamnă automat competențe pentru psihoterapia de cuplu, de familie sau pentru lucrul terapeutic cu copiii și adolescenții.
Nici faptul că profesioniștii se află în aria aceleiași comisii a Colegiului Psihologilor din România nu înseamnă că au competențe identice.

Specialitatea atestată, treapta profesională, regimul de exercitare și formarea specifică sunt cele care trebuie luate în considerare.
Nu verifica doar dacă este psiholog. Verifică în ce specialitate este atestat și dacă are pregătirea potrivită pentru intervenția de care ai nevoie.
Pornind de la această idee, MindWay- Centru de Psihoterapie, Consiliere si Dezvoltare Personala - lansează campania

,

o inițiativă de informare a beneficiarilor și de promovare a transparenței profesionale.

Campania îi încurajează pe psihologi să comunice public, alături de nume și serviciile oferite, codul de parafă, specialitățile atestate, treapta profesională și formările relevante.
Codul de parafă poate fi privit ca un reper al identității profesionale, asemenea unei semnături asumate. El nu garantează competența pentru orice intervenție, dar poate contribui la identificarea și verificarea specialistului, împreună cu celelalte informații profesionale.

Beneficiarii sunt încurajați să consulte registrele Colegiului Psihologilor din România, prin https://www.copsi.ro/index.php/registre, și să solicite clarificări despre pregătirea specialistului ales.

Pentru că oamenii au dreptul să știe nu doar numele specialistului, ci și ce este acesta pregătit și autorizat să facă.

Când alegem un psiholog, ar trebui să fie firesc să întrebăm:

În ce specialitate sunteți atestat?

Aveți drept de practică în psihoterapie?

Ce formare aveți pentru problema cu care mă confrunt?

Aveți pregătire specifică pentru psihoterapia de cuplu sau de familie?

Ce experiență și formare aveți pentru lucrul cu copiii sau adolescenții?

Lucrați în regim autonom sau sub supervizare?

Care este codul dumneavoastră de parafă și unde pot verifica informațiile profesionale?

Aceste întrebări nu ar trebui să deranjeze un profesionist.

Ele nu exprimă neîncredere, ci responsabilitate din partea beneficiarului.

Această inițiativă nu urmărește ierarhizarea sau discreditarea profesioniștilor, ci promovarea unei culturi în care competențele sunt comunicate clar, iar beneficiarii pot face alegeri informate.
Nu este necesar ca un psiholog să aibă competențe în toate domeniile. Este esențial să fie transparent în privința celor pe care le deține.

Psihologii și centrele care susțin această inițiativă sunt invitați să se alăture campaniei și să contribuie la informarea beneficiarilor.


Un nume. O specializare. Un cod de parafă.

Încrederea începe cu transparența.

Cine se alătură acestei inițiative?



O inițiativă MindWay – Centru de Psihoterapie, Consiliere și Dezvoltare Personală, pentru informarea beneficiarilor și promovarea transparenței profesionale.

18/10/2026

„Ce odihnită ești!”

Așa mi-a spus astăzi o prietenă, când ne-am văzut la prânz. Am primit remarca ei cu bucurie și, recunosc, cu puțină mândrie.

Pentru că, multă vreme, uitasem cm se simte să fii cu adevărat odihnită. Și mi-a plăcut să știu că se vede. Pentru că și eu simțeam asta.

După multe luni, mi-am „permis” două zile de weekend doar pentru mine. Am lenevit până târziu în pat, mi-am băut cafeaua în pijamale până aproape de ora 13, am ieșit seara cu o prietenă, am văzut un film bun cu soțul meu, cu un pahar de vin, pe canapeaua noastră. Mi-am ascultat copiii povestind și râzând în camerele lor de adolescenți.
Nimic spectaculos. Nimic de bifat. Nimic de demonstrat.
Doar viață trăită, nu administrată.
Și poate tocmai asta mi-a făcut atât de bine. Faptul că, pentru două zile, nu am mai simțit nevoia să umplu timpul, să fiu utilă, să organizez, să anticipez ce urmează. Mi-am dat voie pur și simplu să fiu.

M-am surprins gândindu-mă cât de ușor ajungem să ne condiționăm odihna de tot ce avem de făcut. Ne spunem că ne vom opri după ce terminăm, după ce rezolvăm, după ce toți ceilalți sunt bine. Doar că acel „după” se mută mereu mai departe.
Și, fără să ne dăm seama, ajungem să trăim ca și cm odihna trebuie câștigată, nu ca și cm ar fi o nevoie firească.

Poate că una dintre cele mai importante forme de grijă față de noi este tocmai aceasta: să învățăm să ne permitem să ne fie bine fără vinovăție. Să nu mai măsurăm valoarea unei zile doar în lucrurile pe care le-am făcut.

Weekendul acesta am simțit că nu am recuperat doar câteva ore de somn, ci și puțin din mine. Din bucuria de a fi, nu doar de a face.

Și, sincer, mai vreau!🫣

Mai multe momente în care să nu trebuiască să fac ceva cu timpul meu. Să-l las să curgă, să mă bucur de ce este, fără să mă grăbesc spre ce urmează.🍂

Pentru că uneori, tocmai timpul acela care pare să treacă „fără rost” este cel în care ne regăsim.

Tu cm îți dai voie să te bucuri? Când ai lăsat ultima dată timpul să curgă fără să simți că trebuie să faci ceva cu el?

17/10/2026

Astăzi, alături de prieteni vechi și noi, am ales să nu tăcem. Am fost acolo pentru femeile ale căror voci nu sunt auzite, pentru supraviețuitoare și pentru cele care încă trăiesc în frică.

Am privit în tăcere lumânările aprinse în memoria celor care nu mai sunt. Un moment de durere, reflecție și solidaritate, care ne amintește cât de mult contează fiecare voce și fiecare gest.

Am fost acolo ca cetățean care știe că tăcerea în fața violenței nu poate fi o opțiune.

Siguranța femeilor este un drept, nu un privilegiu💜

17/10/2026

O parte din vara mea💜💚
Bucuroasă și recunoscătoare pentru ce am dat și ce mi-am luat în cadrul AFECT 6

10/10/2026

🌿 10 octombrie – Ziua Mondială a Sănătății Mintale

Fiecare dintre noi merge pe propriul drum. Uneori, poteca e lină și luminoasă, alteori e plină de obstacole, urcușuri și pași nesiguri.

E în regulă să încetinești, să te oprești sau să nu știi încotro să mergi.
Nu trebuie să străbați singur porțiunile dificile ale drumului. Uneori, un prieten, un coleg sau un specialist poate fi acel sprijin de care ai nevoie pentru a merge mai departe.

A cere ajutor nu înseamnă că ești slab, ci că îți dai voie să fii sprijinit.

💚 Ai grijă de tine, cu blândețe, la fiecare pas🤗☀️

29/09/2026

Când 4 devine 3

Când părinții se despart, vrem să îi explicăm copilului tot ceea ce ține de noi și nu numai, dar uneori, din dorința de a-l liniști, spunem prea mult.
Prea multe explicații pot aduce și mai multă neliniște.
Copilul nu are nevoie să înțeleagă ce s-a întâmplat în cuplu.
Are nevoie să știe ce se întâmplă cu el și cu voi.

Unde voi dormi?
Când îl văd pe tata?
Mama mai vine?
Mai suntem o familie?
Mai mă iubiți?

Și, uneori, există o întrebare pe care copilul nici măcar nu o spune:

„Este din cauza mea?”

Copiii pot purta o vinovăție care nu le aparține. Pot crede că, dacă ar fi fost mai cuminți, dacă nu ar fi făcut acel lucru, dacă ar reuși să fie „mai buni”, poate mama și tata ar fi din nou împreună.

Aici merită să fim foarte clari:

Nu este din cauza ta.
Nu ai provocat tu despărțirea.
Nu este treaba ta să ne împaci.

Și apoi, mai puține explicații și mai multă siguranță trăită.

Să fim acolo când am spus că vom fi.
Să păstrăm ritualurile care pot fi păstrate.
Să lăsăm copilul să îl iubească și să îi fie dor de celălalt părinte.
Să nu îl punem să aleagă.

Relația de cuplu se poate termina.
Rolul de părinte nu se termină odată cu ea.

Mama rămâne mama. Tata rămâne tata.
Iar copilul are nevoie să poată păstra relația cu fiecare, fără să simtă că trebuie să aleagă între ei.

Când 4 devine 3, familia își schimbă forma.
Dar copilul are nevoie să simtă că nu își pierde părinții odată cu despărțirea lor.

Iar uneori, schimbarea este prea dureroasă, conflictul prea mare sau siguranța emoțională prea greu de păstrat doar cu resursele pe care le avem.

Atunci, a cere ajutor specializat poate fi parte din grija pentru copil și pentru familie.
Nu trebuie să așteptăm ca lucrurile să devină de nesuportat pentru a cere sprijin.

Dacă simți că este prea mult sau nu știi cm să însoțești copilul prin această schimbare, mă găsești aici, pe această pagină, sau pe www.andazarafu.ro.

Alții spun despre mine ca sunt o persoană echilibrată, caldă și empatică, care priveşte provocările cu calm, optimism şi încredere în gasirea strategiilor potrivite.

25/09/2026

Timp pentru tine.

Când ai stat ultima dată cu tine, fără grabă?
Fără să fie nevoie să ajungi undeva, să rezolvi ceva, să fii ceva pentru cineva?

În ultima vreme, am început să privesc timpul pentru mine și altfel.
Am început să fac loc, în viața mea, oamenilor dragi. Intenționat.
O cafea împreună. Un film. Un spectacol. O conversație fără grabă.

Pentru că, uneori, timpul pe care ni-l oferim nouă înșine poate fi și timp petrecut cu cei lângă care ne simțim bine.

Poate că nu avem nevoie de mai mult timp, ci să alegem mai conștient cui și căror lucruri îl dăruim.

Pentru tine ce înseamnă „timp pentru tine”? Și cm alegi să ți-l oferi? 🌿

12/09/2026

Împreună facem lucruri frumoase 💜💚

31/08/2026

Azi, 31 august

Ce începe pentru tine mâine?🌱

Ultima zi de vară are ceva din sentimentul unei duminici seara. Încă e vară, încă e lumină, poate încă e cald, dar undeva știm că se schimbă ceva.

Pentru mulți dintre noi, septembrie a rămas un fel de al doilea An Nou. Poate pentru că, ani la rând, a însemnat întoarcerea la școală: un nou început, caiete noi, un alt ritm, revederi, emoții și promisiunea că „de data asta va fi altfel”.
Și poate că o parte din noi încă simte asta.

O parte se bucură de septembrie. Vrea ordine, ritm, proiecte, începuturi. Vrea să se întoarcă la lucrurile amânate și să simtă din nou că merge undeva.
Dar poate există și o altă parte care ar mai rămâne puțin în august. Care nu e pregătită să se grăbească. Care ar mai vrea o seară lungă, o dimineață fără planuri, puțină libertate înainte de „gata, ne întoarcem”.

Poate că nu trebuie să alegem între ele⚖️

În loc să ne întrebăm ce trebuie să schimbăm de la 1 septembrie, am putea să ne întrebăm:

Ce aș vrea să iau cu mine din vara care se termină?

Poate mai mult timp cu oamenii dragi.
Poate plimbările de seară.
Poate mai puțină grabă.
Poate curiozitatea.
Poate odihna fără vinovăție.
Poate felul în care am fost atunci când nu încercam permanent să ajungem undeva.

Nu orice început are nevoie de o versiune nouă a noastră.
Uneori, un început poate însemna doar să păstrăm ceva bun din ceea ce tocmai se încheie.

Așa că, în ultima zi de vară, poate întrebarea nu este „Ce voi face diferit de mâine?”, ci:

Ce începe pentru mine mâine și ce aleg să iau cu mine?🤷‍♀️

Sunt curioasă ce ai răspunde tu:

Ce începe pentru tine mâine?☀️

Și, poate și mai important, ce alegi să iei cu tine din vara asta?

Lasă-mi răspunsul tău în comentarii.
Poate că, citindu-ne unii pe alții, descoperim că septembrie nu trebuie să înceapă neapărat cu „trebuie să…”, ci și cu „aș vrea să păstrez…”.