Cabinet de psihologie PsyMindfulness

18/10/2026

02/10/2026

Sunt oameni prea atașați de suferința lor încât nu e loc să se poată gândi la vreo schimbare.

22/09/2026

Gânduri vs. realitate.
Mintea produce continuu scenarii despre trecut și viitor – „dacă…?”, „trebuia să…”, „ce va urma?” – însă apariția unui gând nu îl transformă automat într-un adevăr. Dar gândurile pot crea realitate, dacă alegem să ne identificăm cu acestea.

Echilibrul emoțional începe atunci când învățăm să ne observăm gândurile fără să ne identificăm cu ele. Nu orice gând trebuie analizat, combătut sau urmat. Uneori este suficient să îl lăsăm să treacă și să ne întoarcem la ceea ce există cu adevărat: aici și acum - prezent - viața însăși.
Stela Mihai, psiholog-psihoterapeut


⚜️

13/09/2026

Oamenii aleargă.., evită, dar nu este loc în lume în care ei pot fugi ca să scape de ei înșiși, de ceea ce poartă înăuntrul lor.
În cele din urmă, fiecare ajunge să stea față în față cu el însuși.

Cabinet de psihologie PsyMindfulness ⚜️

11/09/2026

Cum se manifestă traumele neprocesate din copilărie la vârsta adultă?

– încerci să-i „salvezi” pe alții, pentru că așa te simți valoros și util;
– ai o tendință pronunțată de a le face pe plac celor din jur chiar și cu prețul renunțării la sine;
– ai nevoie de confirmări și de validări din exterior, pentru că îți este greu să ai încredere în tine;
– pui mereu nevoile celorlalți mai presus de ale tale;
– ești mereu hipervigilent și într-o stare de tensiune, aștepând parcă următorul pericol sau conflict;
– simți că trebuie să „lupți” din greu sau să depui eforturi pentru a câștiga iubirea celorlalți;
– intri ușor în relații cu oameni care te rănesc și accepți comportamente abuzive;
– îți este greu să pui limite, chiar și atunci când vezi clar că ești tratat nedrept;
– îți este teamă de abandon, iar singurătatea ți se pare mai înspăimântătoare decât suferința cu care te-ai obișnuit în relația ta.

În spatele acestor comportamente se află, de multe ori, strategii pe care le-ai învățat cândva pentru a te simți în siguranță, pentru a evita respingerea sau pentru a păstra relația cu cei de care depindeai. Ceea ce te-a ajutat atunci să supraviețuiești poate continua să funcționeze automat și la vârsta adultă, chiar și atunci când pericolul nu mai există.

Copilul de atunci avea nevoie să fie văzut și protejat. Adultul de azi are nevoie doar să nu se mai abandoneze pe sine. Nu mai ești în pericol și nu mai trebuie să tragi de tine doar ca să mulțumești pe toată lumea. Este în regulă să te oprești din demonstrat, din explicat și din salvat oameni care nu vor să fie salvați.
Și poate că cel mai important lucru pe care îl poți face, este să-i spui acelui copil interior un singur lucru: „Ești în siguranță acum. Mă ai pe mine, iar eu nu te voi abandona niciodată”.
Ursula Sandner

30/08/2026

În momentele de epuizare, perspectiva asupra realității se poate îngusta: ceea ce în alte momente părea încrezător poate apărea brusc imposibil, iar obstacolele pot căpăta proporții mult mai mari la nivelul minții.
Doar la nivelul minții!
De aceea, deciziile importante luate într-o stare de epuizare pot reflecta mai degrabă deconectarea temporară de resurse.
Uneori, după ce ne odihnim, descoperim că nu am vrut vreodată să renunțăm la vis, ci doar aveam nevoie de o rupere de ritm.
Odihna devine astfel un act de autoreglare psiho-emoțională și somatică: te reconectezi cu propriile-ți resurse, îți liniștești sistemul nervos și îți refaci energia pentru a continua, poate într-un alt ritm, dar mereu în acord cu ființa care ești.
Stela Mihai, psiholog-psihoterapeut
www.psihologstelamihai.ro ⚜️

29/08/2026

„𝘕𝘶 𝘷𝘳𝘦𝘢𝘶 𝘴ă-𝘮𝘪 𝘧𝘪𝘦 𝘧𝘳𝘪𝘤ă.”
„𝘕𝘶 𝘢𝘮 𝘷𝘰𝘪𝘦 𝘴ă 𝘧𝘪𝘶 𝘧𝘶𝘳𝘪𝘰𝘴.”
„𝘛𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴ă 𝘧𝘪𝘶 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘳𝘯𝘪𝘤.”
„𝘕𝘶 𝘷𝘳𝘦𝘢𝘶 𝘴ă 𝘮𝘢𝘪 𝘴𝘪𝘮𝘵 𝘥𝘶𝘳𝘦𝘳𝘦𝘢.”

Te-ai auzit vreodată folosind astfel de expresii?
Când ne percepem bagajul afectiv greoi ca fiind ceva de care trebuie să fugim, să ne ascundem, ajungem să îl închidem cu cheia într-o cutie pe interior și aruncăm cheia undeva departe.
Numai că, în realitate, ce îngropăm de viu fără a înțelege și a pune în pace nu dispare, rămâne viu și ne controlează din interior.
Procesul de maturizare emoțională apare când descoperim că emoția nu este identitatea noastră.
Nu suntem frica.
Nu suntem furia.
Nu suntem tristețea.
Nu suntem rușinea sau vinovăția.
Această diferențiere creează spațiu interior. Orice identificare cu părți din noi ne disociază de ceea ce suntem în esență.
Iar când privim balaurul interior cu suficientă curiozitate și curaj, putem descoperi că sub agresivitatea lui există de cele mai multe ori un copil speriat, sub furie există o rană, sub control există nesiguranță, iar sub evitare există dorința de a nu mai fi rănit.
'Balaurul' perceput astfel devine un mesager, nu un dușman, și-l putem privi dintr-o nouă perspectivă - cu compasiune, cu blândețe, în pace...devenind pace.
Stela Mihai, psiholog-psihoterapeut
Cabinet de psihologie PsyMindfulness
www.psihologstelamihai.ro ⚜️

15/08/2026

(Constientizari din cabinetul de psihologie d**a un proces psihoterapeutic de cateva luni)

psihoterapiei ceea ce fac cu toata fiinta si as asista la asa trairi vibrante o mie de vieti 😇⚜️
www.psihologstelamihai.ro

23/07/2026

'Oamenii te vor întreba cine ești și dacă nu știi, îți vor spune ei.