Florin Preuteasa - Minutul de gimnastică

08/06/2026

Scheletul meu, cel de toate zilele.

Poate un organism sedentar, care nu dovedește forță, rezistență, capacitate de recuperare și adaptare la efort, să construiască și să mențină o structură osoasă puternică doar prin suplimentare?

Cred că biologia funcționează după principiul adaptării. Mușchii se dezvoltă atunci când sunt solicitați, sistemul cardiovascular se adaptează atunci când este provocat.

E cineva care poate afirma contrariul?

Este corect că Mitocondriile răspund la cererea energetică?

Corect.

Atunci, de ce ar face oasele excepție?

Voi expune o perspectivă personală, construită atât din experiența proprie, cât și din observațiile făcute de-a lungul anilor asupra relației dintre capacitatea fizică, troficitatea organismului și sănătatea sistemului osos.
Alimentația și suplimentarea furnizează materialele necesare, însă funcția este cea care dictează direcția adaptării.

Organismul nu construiește os "de dragul de a construi os". El construiește atât cât consideră că este necesar.
Osul este un țesut metabolic costisitor care necesită proteine, calciu, fosfor, energie, coordonare hormonală și remodelare continuă.

Din punct de vedere evolutiv, nu există niciun avantaj să porți permanent un schelet mult mai dens decât îți este necesar, pentru simplul fapt că ar putea însemna o greutate corporală mai mare, consum energetic suplimentar, eficiență locomotorie redusă.

Ați auzit probabil expresia: mamă ce grele îmi simt oasele. Desigur, avem niște nuanțe aici...

Deci, intervine ceea ce numesc adaptare mecanică.
Osul răspunde la încărcare conform principiului cunoscut drept Legea lui Wolff:
Osul se adaptează la solicitările mecanice la care este supus.
Dacă solicitarea crește, osul tinde să se întărească, dacă solicitarea scade, osul tinde să economisească resurse.

Nu putem crește la infinit densitatea osoasă doar prin suplimentare, în absența unei nevoi biologice reale.
Dacă cineva consumă cantități mari de calciu, ia vitamina D, ia vitamina K, suplimentează cu magneziu, are aport proteic excelent, dar duce o viață sedentară, este puțin probabil să obțină o densitate osoasă comparabilă cu a unei persoane expuse regulat la solicitări mecanice adecvate.
Suplimentele oferă materia primă dar stimulul adaptativ este altceva.

Totuși, a spune că densitatea osoasă se adaptează solicitării nu înseamnă că orice stimul mecanic produce automat beneficii nelimitate.

Există probabil un interval optim biologic:
sub acest interval → pierdere osoasă; în interiorul lui → menținere și adaptare; peste el → creșterea riscului de leziuni, fracturi de stres sau alte consecințe negative.

Densitatea osoasă nu cred să fie determinată exclusiv de disponibilitatea nutrienților, ci mai ales de necesitatea funcțională percepută de organism. Suplimentele pot furniza resursele necesare, însă fără un stimul mecanic adecvat este puțin probabil ca organismul să investească în construirea unui schelet semnificativ mai dens decât cel pe care îl consideră suficient pentru cerințele sale reale.

Este exact ca și cu musculatura:
- nu construim mușchi nelimitat doar pentru că mâncăm proteine;
- nu construim os nelimitat doar pentru că luăm calciu.
În ambele situații, organismul ar trebui să răspundă la:
„Am nevoie de această structură pentru a face față solicitărilor pe care le întâlnesc în mod regulat?”

Dacă răspunsul este DA, atunci investește.
Dacă răspunsul este nu, economisește.

15/02/2026

Obezitatea este "red flag".

Dar Sarcopenia ce este?

https://open.substack.com/pub/befit90/p/obezitatea-este-red-flag?utm_source=share&utm_medium=android&r=5nwyi8

21/01/2026

Boala ischemică înseamnă că un organ (cel mai des inima) nu primește suficient sânge și oxigen, deci începe să sufere și să funcționeze prost.
Cauza principală este îngustarea sau blocarea arterelor prin ateroscleroză (depuneri pe vase, care reduc fluxul de sânge).

Vrei să știi mai multe, înscrie-te gratuit aici:

Cauza principală este îngustarea sau blocarea arterelor prin ateroscleroză (depuneri pe vase, care reduc fluxul de sânge).

08/01/2026

Mișcarea numită MERS. Per pedes, desigur.

Mersul este o necesitate, mai ales dacă este…sau, mai rău, a rămas singura formă de mișcare.
Mersul este un exercițiu fantastic pentru persoanele trecute de 80 de ani. La +80 mersul este Efort ca lumea, daa!!

Dar dacă mersul ajunge pentru tine să fie Mișcarea, atunci e limpede că alt exercițiu nu mai faci.

Te rog să nu crezi că dacă rotești brațele deasupra capului de câteva ori, și încă puțin în lateral, ai făcut mișcare și nici dacă rotești bazinul sau apleci trunchiul de câteva ori.
NU. Asta se numește dezmorțire.

Hai să-ți povestesc despre mersul meu.
În medie, parcurg aproximativ 7–8 kilometri pe zi. O parte din acest timp este alergare, dar mersul rămâne baza deplasării zilnice.
Ceasul îmi indică o viteză de „croazieră” de aproximativ 5,6 km/h.
Am măsurat și pasul: aproximativ 65 cm.

Acum, fizică simplă:
5,6 km/h înseamnă ~1,56 metri pe secundă, la un pas de 0,65 m înseamnă ~2,4 pași pe secundă
adică ~144 pași pe minut. Ăsta-i mersul meu obișnuit. Un mers alert, constant, stabil, suficient de rapid cât să-mi mențin această funcție, dar insuficient pentru a produce adaptări reale, structurale, în organism.
Și tu poți face asta, bineînțeles.

De câte ori vorbesc cu cineva despre Mers, îmi aduc aminte cm am încercat într-o zi să mă țin după o tipă anorexică, înaltă cât mine și nu reușeam să țin pasul cu ea, și cu siguranță depășisem 6 km/h. Avea coapsa căt am eu brațul…
Și nu a fost vreun caz deosebit. Altă dată mergeam cu viteza mea de croazieră în tandem cu un domn de +70 care nu arăta defel vreun stres. În mers, desigur. Altfel, după o scanare ochiometrică, am văzut că fesieri și cvadricepși nu prea mai avea.

Dar, să revin la ce vreau să vă scriu.
Acum mă gândeam la recomandarea aceea de 10.000 de pași. Mai nou am auzit că 7.000 ar fi de-ajuns.
De-ajuns pentru cine? Pentru ce?
Pentru sănătate!
Aham! Mai bine puțin decât nimic. Ok…

Dar în rest? Un umăr? O coapsă? Un abdomen? Ceva?
Măi oameni buni… dacă eu m-aș rezuma doar la 10.000 de pași zilnic, cu toate părerile specialiștilor în sănătatea globală, eu aș fi praf.

Hai să fiu mai precis.
10.000 de pași, la un pas de 0,65 m, înseamnă 6.500 metri, adică 6,5 kilometri.
Parcurși la 5,6 km/h, asta înseamnă aproximativ 70 de minute de mers.
Conform ceasului meu, acest efort se desfășoară cu o medie de ~110 - 115 bpm, adică zona 2 cardio, pentru vârsta mea. Dacă acesta ar fi singurul meu efort zilnic…

Și acum vine comparația…
La genuflexiuni standard, 10 minute, inima mea ajunge la ~165 bpm, din care aproape 9 minute sunt efectiv în zona 5 cardio – zona maximă (+100%) adică am posibilitatea de a tura inima și la 176-178 bpm. La aproape 60 de ani, atenție!

Deci nu e joacă, e efort real. Ăsta-i Mersul cu Genuflexiunile HIIT.
Ce s-ar întâmpla cu mine, fiziologic, dacă la 60 de ani aș renunța la genuflexiuni și aș rămâne doar cu 10.000 de pași?

Răspunsul:
Scădere progresivă a forței musculare (dinapenie), pentru că mersul nu mai solicită DELOC fibrele rapide (tip II).
Coapsele, fesierii, trenul inferior intră într-un regim de sub-stimulare cronică, încep să pierd toată masa musculară pentru care am trudit de mai bine de 45 de ani. Nu brusc, lent, tăcut, exact genul de degradare pe care oamenii o confundă cu „înaintarea în vârstă”. Nu mai comentez despre trenul superior!
Îmi va scădea capacitatea cardiacă maximă, pentru că inima se adaptează doar la ce îi ceri. Și în viteza de 5.6 km/h nu-i prea cer mai nimic. Dacă nu mai intră regulat în zonele 4–5, volumul sistolic și capacitatea de debit maxim regresează destul de rapid și irecuperabil. Adică scad plafonul metabolic. Simplu.

Zona 1–2 e doar de supraviețuire. Nu construiește rezervă, nu îmbunătățește toleranța la stres, nu crește capacitatea de refacere. Mersul este zona 1 – 2 Cardio.
Genuflexiunile cer control, sincronizare, stabilitate și forță pe lanțuri întregi.

Iluzia sănătății? Iată:
Analize „bune”, greutate „ok”, pași făcuți…uraa!

Fals.

Dar un corp care nu mai poate produce efort mare nu este un corp sănătos, ci doar unul menajat.

Da, mersul este necesar, dar nu este suficient. La 60 de ani, dacă rămâi doar cu 10.000 de pași, nu te menții, nu te optimizezi, te stingi lent, organizat și foarte civilizat.
Dacă dorești să observi ce poate face un organism optimizat, la aproape 60 de ani, vezi postările mele, pe Instagram Befit90sec

28/11/2024

Forța Antigravitațională.

Pe măsură ce îmbătrânim, menținerea sau creșterea forței musculaturii antigravitaționale devine esențială pentru a preveni căderile, pentru a menține independența în mișcare și pentru a asigura o cât mai bună calitate a vieții. Capacitatea de a sta în picioare, de a merge și de a efectua activități zilnice fără asistență depinde în mare măsură de puterea acestor mușchi.

Eficiența antigravitațională trebuie întreținută.

Învingerea gravitației este o parte centrală a majorității activităților fizice zilnice, fie că vorbim de activități simple, cm ar fi ridicarea de pe un scaun, sau de activități mai complexe, cm ar fi alergarea sau săriturile. Prin urmare, mușchii antigravitaționali trebuie să fie puternici și rezistenți pentru a asigura o performanță optimă. Și asta indiferent de vârstă.

Dezvoltarea musculaturii antigravitaționale trebuie considerată prioritară și superioară în anumite contexte, datorită rolului esențial pe care acești mușchi îl joacă în funcționalitatea și sănătatea generală a corpului. Acești mușchi sunt implicați direct în menținerea posturii, în mișcările fundamentale și în contracararea forței gravitaționale, ceea ce face ca dezvoltarea lor să fie crucială pentru performanța fizică și pentru prevenirea accidentărilor.

O musculatură antigravitațională puternică duce la creșterea eficienței în utilizarea energiei în timpul mișcărilor. Aceasta se traduce într-o performanță sportivă mai bună și într-o capacitate sporită de a rezista la eforturi fizice prelungite.

Cei mai importanți mușchii antigravitaționali (printre alții) sunt: Mușchii cvadricepși, gluteii, erectorii spinali și mușchii gambei.

TU, cm crezi că stai cu Forța Antigravitațională?

Vrei să afli?
www.befit90.ro

04/11/2024

Fii conștient(ă) de puterea corpului tău – dacă acesta nu e în formă, nici mintea ta nu poate fi.

Mușchii și rezistența sunt acum măsurabile, iar progresul începe prin conștientizarea limitelor. Testează-ți eficiența, descoperă-ți punctele slabe și transformă-le în forța ta.

Genuflexiunile sunt esențiale pentru sănătatea pe termen lung, mai ales atunci când sunt adaptate astfel încât să fie accesibile tuturor, inclusiv persoanelor care se confruntă cu probleme articulare sau de coloană vertebrală. De aceea, recomand o variantă de genuflexiuni denumită „1/4” (sfert de genuflexiune), destinată celor cu diverse afecțiuni medicale.

Iată un exercițiu accesibil!

Cum se structurează acest antrenament:
1. Durata totală a antrenamentului: 5 minute.

2. Structura pe minute:
Primele patru minute: efectuează genuflexiuni timp de 20 de secunde la o viteză pe care o poți observa în demo-ul video, urmate de 40 de secunde de pauză în fiecare minut.
Ultimul minut: încearcă să efectuezi genuflexiuni doar în ultimele 40 de secunde, oferind astfel corpului un ultim impuls de efort.

3. Frecvența antrenamentului: doar o dată pe săptămână, pentru a permite corpului să se adapteze și să se recupereze corespunzător.

Cheia progresului
Progresul în acest antrenament constă în creșterea treptată a numărului de repetări. Săptămânal, adaugă câte o repetare în plus în fiecare minut de antrenament. Această metodă îți va stimula treptat rezistența, astfel încât, de la o săptămână la alta, vei observa că ești din ce în ce mai pregătit(ă) pentru efort – atât timp cât respecți programul fără pauze nejustificate.

Acesta este principiul aplicat de membrii platformei noastre la fiecare antrenament. Platforma este concepută special pentru cei care nu pot ajunge la sală și doresc să facă gimnastică acasă, oferindu-le:
Informații tehnice despre execuția corectă și dozarea efortului,
Monitorizare personalizată și urmărirea evoluției prin grafice,
Asistență și motivație continuă pentru a rămâne activi și disciplinați.

Cu ajutorul acestei platforme, vei putea să îți îmbunătățești starea fizică într-un mod sigur, chiar din confortul casei tale.
Vino alături de noi!

30/10/2024

Avantajele condiției fizice la avansarea în etate.

Vin permanent cu dovezi privind capacitatea în efort la care se poate ajunge chiar și la o vârstă destul de avansată. Îmbin Teoria cu Practica, deci nu mă limitez doar la a fi un bun Teoretician.

Ce aduce poate aduce Perseverența?
Aici doar un exemplu: https://www.instagram.com/reel/CxDP0z9gCTT/?utm_source=ig_web_copy_link&igsh=MzRlODBiNWFlZA==

102 genuflexiuni în 90 de secunde la +58 de ani.

Cum se poate? Începi cu 20 de repetări, nu lipsești de la antrenament, crești treptat efortul, ajungi la un maxim posibil apoi te lupți să menții ce ai câștigat.

O decadă parcursă cu grijă și atenție pentru corp, în special în ceea ce privește dezvoltarea masei musculare și a aparatului cardiorespirator, aduce numeroase beneficii în decada următoare, mai ales dacă atenția în menținerea antrenamentelor continuă, fără întrerupere.

Iată câteva dintre aceste beneficii:
1. O bună condiție fizică reduce riscul de boli cronice cm ar fi diabetul, hipertensiunea, bolile cardiovasculare și obezitatea. Un sistem imunitar mai puternic, ceea ce înseamnă o rezistență mai bună la infecții și boli.

2. Menținerea masei musculare și a unei bune funcționări cardiorespiratorii duce la o capacitate mai mare de a efectua activități fizice intense, precum și o recuperare mai rapidă după efort, așadar o rezistență mai mare și o performanță fizică îmbunătățită în activitățile zilnice și în sport.

3. Metabolism și compoziție corporală. Metabolismul bazal este mai ridicat datorită masei musculare crescute, ceea ce ajută la menținerea unei greutăți corporale sănătoase. Menținerea unui raport sănătos între masa musculară și masa grasă, care contribuie la un aspect fizic sănătos și la funcționarea optimă a organismului.

4. Sănătate mentală. Exercițiile fizice regulate sunt asociate cu reducerea stresului, anxietății și depresiei, aduc o stare de bine generală și o calitate îmbunătățită a somnului, datorită eliberării de endorfine și altor neurochimicale benefice.

5. Longevitate și calitatea vieții. Știința confirmă și reconfirmă că persoanele care își mențin un nivel ridicat de activitate fizică și masă musculară tind să trăiască mai mult și să aibă o calitate a vieții mai bună la vârste înaintate. O mobilitate mai bună și un risc redus de căderi și fracturi, datorită unei bune sănătăți musculare și osoase este un deziderat la avansarea în etate, și nu numai.

6. Capacitatea de a gestiona stresul. Un corp bine întreținut ajută la o mai bună gestionare a stresului fizic și emoțional, ceea ce este esențial în perioada adultă, când responsabilitățile și provocările sunt adesea mai mari.

7. Îmbunătățirea funcțiilor cognitive. Activitatea fizică regulată este legată de o mai bună funcționare a creierului și de reducerea riscului de declin cognitiv odată cu înaintarea în vârstă.
Menținerea unei bune capacități fizice consolidează și extinde beneficiile, contribuind la o sănătate optimă pe termen lung și la o viață activă și productivă.

29/10/2024

Am fost întrebat:
"Esti de parere ca sportul trebuie facut chiar daca nu simti ca ai energia necesara? Adica esti de acord cu ideea de a trage de tine ca sa faci sport?"

De ce să trag de mine să fac antrenamentul?

Pe măsură ce avansăm în etate, mobilizarea pentru efort fizic devine tot mai dificilă. Dacă astăzi, în anii tăi mai tineri, îți e greu să începi sau să continui, trebuie să conștientizezi că mâine va fi și mai dificil. Tocmai de aceea, construirea autodisciplinei și înțelegerea profundă a necesității antrenamentului sunt esențiale acum.
Un corp sănătos și bine întreținut cere muncă constantă, dar răsplătește pe măsură: atât prin capacitatea de a funcționa optim, cât și prin reducerea efectelor îmbătrânirii. Astfel, asumarea acestei rutine zilnice devine o investiție neprețuită în propria sănătate, energie și calitate a vieții.

De ce să faci sport chiar și atunci când creierul îți stă împotriva?
Hmm…

Începem cu două tipuri de oameni care experimentează aceleași obstacole psihice. Atât cei în bună formă fizică, cu ani de antrenament, cât și cei cu lacune fizice și carențe resimt la un moment dat acea senzație că „trag de ei”. Efortul fizic este greu pentru toată lumea, iar creierul nostru pare, de multe ori, că ne pune piedici. Fie că este vorba de rutină, monotonia exercițiilor sau simpla dorință de a face altceva, lipsa motivației este un obstacol comun.

1. Înțelegerea mecanismelor: De ce se opune creierul efortului fizic?

Din experiența mea, după 44 de ani de sport, am observat că mintea tinde să se opună efortului fizic din cauza plictiselii și a rutinei, care, paradoxal, fac parte dintr-un antrenament serios și eficient.
Această „repetiție” este însă fundamentul progresului. Așa cm orice abilitate, de la citit la condus, se formează prin repetare, și condiția fizică se dezvoltă prin antrenamente constante, care ne pot părea uneori dificile și obositoare.
Știința susține această nevoie a corpului: exercițiul fizic este vital pentru funcționarea sistemelor noastre, de la cel cardiovascular până la sistemul muscular și chiar sănătatea mintală.

2. A „Trage de tine” înseamnă Puterea de a te mobiliza.

Mobilizarea nu înseamnă să îți propui mereu recorduri, ci să găsești puterea de a face mișcare chiar și atunci când nu ai chef sau energie. Mobilizarea ține de Spirit și Conștientizare.
Pentru cei neantrenați, fiecare mic efort este un pas spre un corp mai sănătos și o minte mai rezistentă. Pentru cei antrenați, aceste momente sunt de fapt măsura disciplinei și a înțelegerii că „trag de mine” este o metodă de a menține condiția și sănătatea pe termen lung.
După vârsta 45 de ani, capacitatea naturală a corpului de a se menține scade rapid. Așadar, prin sport, nu doar corpul, ci și spiritul nostru este antrenat să devină mai rezistent în fața decăderii naturale.

3. Energia, timpul și spiritul, marele câștig al Vieții.

„Ochii Tăi MARI... întoarce-i spre Creierul care-ți Stă împotrivă...” Aceasta este mantra pe care o propun: să găsim puterea de a privi dincolo de senzațiile momentului, pentru a mobiliza resursele interioare care ne împing înainte.

„Trezește Spiritul! Câștigă Energie! Câștigă Timp!” – Un antrenament constant nu doar că te face mai puternic, ci îți oferă o vitalitate pe care o poți folosi în toate aspectele vieții. În loc să pierzi timp din cauza stării precare de sănătate, îl câștigi prin energia obținută de pe urma sportului.

În final, trebuie să acceptăm că „a trage de noi” este un efort pozitiv și necesar pentru un corp și un spirit mai puternic, și să transformăm rezistența creierului într-un aliat, nu într-un obstacol.

F. Preuteasa

28/10/2024

Când le spun oamenilor să facă exerciții fizice, aud replici de parcă i-aș fi trimis în deșert fără apă:

"Eu nu trăiesc din sport, ca tine."

"Nu am nevoie de mușchi. Am job la birou!"

Sau, favoritul meu:
"Doamne ferește!" – ca și cm mersul la sală e echivalentul unei plimbări prin infern.

Să fim serioși, românii au o relație „pasională” cu sportul. Adică… îl evităm pe cât posibil. Gândim simplu: sportul e un job, și dacă nu am decis că vrem să „trăim din asta”, atunci nici nu ne apucăm. Iar amatorismul? Cine să-l mai înțeleagă? Nu e remunerat, deci nu merită.

Însă chiar asta e cheia unui popor sănătos – un sport fără salariu, amator. Un sport pe care-l practici pentru tine, nu pentru aplauze.

Este limpede că pentru mulți români, ideea de a face efort fizic din proprie inițiativă pare la fel de interesantă ca o vizită la dentist. Însă sănătatea pe termen lung cere altceva. Să facem un sport sau exerciții fizice de mici nu înseamnă că vom ajunge toți pe podiumuri, ci doar că vom ști cm arată o săritură fără febră musculară sau cm ne simțim după o alergare scurtă.

În concluzie... de ce să facem efort fizic?

Răspunsul e simplu: pentru că nu trăim doar ca să stăm. Trăim ca să ne mișcăm, ca să ne simțim în formă și, cine știe, poate chiar să ne păstrăm umorul și sarcasmul la 80 de ani.

Desigur, dacă vrei să ajungi acolo.

Națiune sportivă, deșteptarea! Flotările și Genuflexiunile nu sunt ...sport. Sunt Viață.

F. Preuteasa