14/09/2026
Modele de înțelegere a doliului
Doliul este procesul psihologic și emoțional de răspuns la pierderea unei persoane, relații sau ideal, cu funcția profund adaptativă de a integra această pierdere în structura sinelui și a narațiunii personale.
În încercare de a înțelege procesul de doliu și de a oferi ajutor și soluții celor care nu pot trece prin acest proces, au fost construite mai multe modele explicative.
Unul dintre cele mai cunoscute este Modelul etapelor – Elisabeth Kübler-Ross
Modelul celor cinci etape ale doliului (denumit și modelul DABDA) a fost propus inițial pentru pacienții în fază terminală, dar ulterior a fost aplicat și procesului de doliu după moartea unei persoane dragi.
Etape:
Negare – „Nu se poate întâmpla așa ceva.” Mecanism de apărare care atenuează șocul inițial.
Furie – „De ce mie?” Resentimente față de viață, medici, divinitate sau chiar față de persoana decedată.
Negociere – „Dacă aș fi făcut altceva...” Încercare de a recâștiga controlul prin fantezii compensatorii.
Depresie – Tristețe profundă, gol interior, retragere, durere resimțită la nivel psihic și somatic.
Acceptare – Asumarea realității pierderii, calm emoțional, posibilitatea reinvestirii afective.
Experiența reală a demonstrat că modelul are mai multe limite, fapt care a făcut să se renunțe în mare măsură la utilizarea lui în practică:
- Nu toate persoanele trec prin toate etapele.
- Ordinea poate varia, iar unele etape pot reveni ciclic.
- Modelul poate deveni normativ, impunând așteptări neadecvate terapeutului sau pacientului.
💬 Aplicație clinică: Modelul este util ca hartă orientativă, dar nu trebuie folosit ca grilă rigidă de evaluare sau intervenție. Da, în unele situații se identifică și se poate aplica, dar nu pe scară largă.
Avându-se în vedere limitările modelului Kubler-Ross a fost avansat un alt model, care aduce o schimbare importantă de abordare a procesului de doliu, prin faptul că nu mai este considerat un proces care se întâmplă persoanei și deci se poate considera că persoana are un rol pasiv în proces, ci un proces activ, în care persoana are de realizat niște sarcini și deci va avea un rol activ în propriul proces.
Modelul sarcinilor – William Worden
William Worden propune o perspectivă activă asupra doliului, considerând că persoana îndoliată nu doar „trece printr-un proces”, ci îndeplinește conștient sau inconștient un set de sarcini psihologice.
Acest model este util terapeutului pentru că oferă repere concrete de intervenție și un cadru flexibil, fără constrângerea unei ordini rigide a etapelor.
Sarcina 1 – Acceptarea realității pierderii
Ce înseamnă:
- Conștientizarea cognitivă și emoțională a faptului că persoana iubită a murit.
- Depășirea negării (totală sau parțială) și a iluziilor de tip „o să se întoarcă”, „nu e adevărat”.
Sarcina 2 – Procesarea durerii doliului
Ce înseamnă:
- Permisiunea de a simți emoțiile (tristețe, furie, vinovăție, frică, rușine).
- Confruntarea cu realitatea afectivă, nu doar cu cea cognitivă.
Sarcina 3 – Adaptarea la o lume fără persoana pierdută
Ce înseamnă:
- Ajustarea la schimbările externe (roluri, responsabilități).
- Adaptarea internă (redefinirea identității).
- Reconfigurarea spirituală / existențială (sensul vieții).
- Niveluri de adaptare (Worden):
- Externă: reorganizarea vieții practice (gospodărie, finanțe, rol parental).
- Internă: redefinirea sinelui („Cine sunt eu acum, fără el/ea?”).
- Spirituală: reevaluarea credințelor, valorilor și sensului existenței.
Sarcina 4 – Reinvestirea emoțională în viață
Ce înseamnă:
- Permisiunea internă de a iubi, crea, munci și trăi din nou.
- Ieșirea din blocajul vinovăției de tip „dacă merg mai departe, îl uit/trădez”.
💡 Avantaje clinice ale modelului Worden:
- Flexibil – sarcinile nu trebuie îndeplinite în ordine strictă.
- Oferă obiective clare pentru terapie.
- Permite evaluarea progresului și identificarea blocajelor.
- Se pot adapta intervenții din mai multe orientări (CBT, psihodinamică, existențială).
🔍 Aplicație clinică: Modelul Worden este extrem de util în formularea obiectivelor terapeutice și oferă repere clare pentru procesul de lucru.
Mai există și un alt model extrem de util pentru înțelegerea și intervenția în situațiile de doliu - Modelul dual.
Avantajul înțelegerii și utilizării în practica psihoterapeutică a unor astfel de modele teoretice este că oferă informații clare despre situația/stadiul/etapa în care se află persoana, dacă există blocaje, dificultăți sau complicații în traversarea procesului, dar și soluții, instrumente de intervenție extrem de utile și eficiente.
Despre toate acestea și despre multe altele, legate de doliu și pierdere vom vorbi vineri, în cursul meu.
Găsiți toate informațiile în primul comentariu