07/10/2026
Întotdeauna m-am întrebat ce simt oamenii înainte să moară, la ce se gândesc în ultimele clipe, dacă le este frică.
Probabil că depinde de circumstanță și de cât timp îți lasă sfârșitul să înțelegi că vine.
Eu am avut doar câteva secunde în care am crezut că asta este.
Oricât de straniu ar suna, mă liniștește puțin să știu că poate, uneori, la capătul fricii nu este decât liniște.
Cred însă că partea cea mai grea nu este ceea ce simte omul care pleacă, ci ce începe după în oamenii care rămân, în secunda pe care o întorci pe toate părțile, întrebându-te ce s-ar fi întâmplat dacă lucrurile ar fi stat puțin diferit, sau imaginile pe care mintea le repetă fără să le ceri.
Noi am ieșit cu toții în viață din acel accident, Doamne ajuta! Și totuși, încă simt cât de adânc m-a atins ceea ce s-a întâmplat și navighez sentimente de vinovăție cu recunoștință.
Nu pot să-mi imaginez câtă durere rămâne pentru cei la care soarta nu a fost atât de blândă. Apreciați fiecare secundă din viața voastră și a celor dragi vouă!
