13/09/2026
Afta: simptome, cauze şi tratamente naturale.
Cum să o preveniţi
Aftele afectează până la 50 % dintre oameni pe parcursul vieţii şi se numără printre cele mai frecvente afecţiuni ale mucoaselor bucale.
Aftele pot reapărea de-a lungul timpului, dar nu sunt contagioase. Se numără printre cele mai frecvente afecţiuni ale mucoaselor bucale.
Potrivit unui studiu, aproximativ 39 % până la 50 % dintre oameni suferă de aftă la un moment dat, în viaţa lui.
Aftele sunt mici ulceraţii dureroase care apar în interiorul cavităţii bucale. Denumite şi „ulcere bucale”, se vorbeşte despre „stomatită aftoasă recurentă” atunci când acestea reapar în mod regulat de-a lungul timpului. Deşi au o lăţime de doar câţiva milimetri, pot provoca o durere intensă.
Simptomele şi semnele aftelor
Aftele se formează pe mucoasa care înveleşte cavitatea bucală. Ele apar cel mai adesea pe partea interioară a obrajilor şi a buzelor, pe limbă, pe cerul gurii şi la baza gingiilor. De obicei, apar izolat, dar uneori se prezintă în grupuri mici. Afecțiunide sănătate
Primele semne
Când o aftă începe să se formeze, se poate simţi furnicături, o senzaţie de arsură sau o asperitate în zona respectivă a cavităţii bucale. Aceste senzaţii pot dura câteva ore înainte ca afta să devină vizibilă. Zona afectată devine apoi uşor umflată şi dureroasă.
Aspectul aftelor
Când aftele apar pentru prima dată, sunt mici papile roşii care se sparg după o zi, lăsând loc unor leziuni deschise, rotunde sau ovale, albe sau gălbui, cu margini roşii. Acestea sunt superficiale, uşor adâncite şi capătă o nuanţă cenuşie când încep să se cicatrizeze.
Simptomele
Principalul simptom al aftei este o durere intensă, mai pronunţată în primele trei-patru zile de la apariţie. Durerea se agravează la contactul cu alimente iritante, precum fructele acide, mâncărurile picante şi alimentele ascuţite, cm ar fi chipsurile.
Durerea se atenuează, de obicei, în şapte până la zece zile, iar vindecarea completă durează între una şi trei săptămâni, ulceraţiile mai mari necesitând mai mult timp. Majoritatea aftelor nu lasă cicatrici. Managementuldurerii
Simptomele mai puţin frecvente includ febră, stare generală de rău, ganglioni limfatici umflaţi la nivelul gâtului, tulburări gastro-intestinale şi diverse simptome cutanate sau care afectează mucoasele.
Care sunt cauzele aftelor?
Cauza exactă a aftelor rămâne uneori necunoscută, dar acestea par să aibă o componentă familială şi pot fi influenţate de diverşi factori. Aceşti factori pot provoca, de asemenea, apariţia unor noi afte după o perioadă fără simptome.
Cauze posibile:
Sistemul imunitar slăbit: un sistem imunitar compromis — de exemplu, la persoanele purtătoare ale virusului imunodeficienţei umane (HIV) sau care suferă de sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA) — poate creşte riscul de a dezvolta afte.
Modificări hormonale: variaţiile hormonale legate de ciclul menstrual, de sarcină sau de dismenoree (menstruaţii dureroase) pot favoriza apariţia aftei bucale. Hormonii sexuali pot atât să crească, cât şi să diminueze frecvenţa acestora.
În timpul sarcinii — în special în primul trimestru — afte tind să se înmulţească. Femeile sunt astfel de aproximativ două ori mai predispuse decât bărbaţii să le dezvolte.
Infecţie virală sau bacteriană: unii cercetători sugerează că o sensibilitate antigenică crescută — atunci când sistemul imunitar reacţionează excesiv la bacterii şi viruşi — ar putea declanşa apariţia aftelor. Au fost studiaţi agenţi infecţioşi precum Helicobacter pylori şi virusul herpes simplex, dar aceştia nu sunt identificaţi în mod constant în cazul afte.
Factori de risc sau factori declanşatori:
Leziuni bucale: acestea pot rezulta din tratamente stomatologice sau din alte traumatisme la nivelul ţesuturilor moi.
Periajul dinţilor prea energic: un periaj agresiv poate deteriora mucoasa delicată a cavităţii bucale.
Leziuni ale mucoasei interne a cavităţii bucale: muşcarea accidentală a limbii sau a obrazului poate provoca mici leziuni care evoluează în afte.
Arsuri cauzate de alimente sau băuturi fierbinţi: căldura poate deteriora mucoasa bucală şi poate declanşa o ulceraţie.
Anumite substanţe chimice: laurilsulfatul de sodiu (SLS), prezent în numeroase paste de dinţi şi apă de gură, a fost asociat cu apariţia aftei.
Erupţii bucale: afecţiuni precum lichenul plan pot favoriza apariţia aftei.
Vârsta: afta apare, de obicei, pentru prima dată între 10 şi 20 de ani, deşi poate apărea la orice vârstă.
Stresul: stresul fizic sau emoţional poate creşte riscul de a dezvolta afte.
Deficienţe nutriţionale: o carenţă de fier, acid folic, vitaminele B1, B2, B6 şi B12 sau de zinc poate declanşa apariţia aftei. Un nivel scăzut de feritină, proteina care stochează fierul, poate fi, de asemenea, o cauză.
Alergii alimentare: reacţiile la anumite alimente pot provoca inflamaţii bucale. Dietele de excludere sunt adesea utilizate pentru a identifica şi trata aftele legate de o alergie.
Deshidratarea: o producţie redusă de salivă creşte frecarea în cavitatea bucală, făcând-o mai predispusă la iritaţii.
Sensibilitate la anumite alimente: alimente precum ciocolata, cafeaua, căpşunile, ouăle, fructele cu coajă lemnoasă, brânza sau mâncărurile picante şi acide pot irita cavitatea bucală.
Iritare cauzată de un aparat ortodontic sau de o proteză dentară: aceste dispozitive dentare pot freca mucoasa bucală.
Frecare continuă cauzată de dinţi aliniaţi incorect, ascuţiţi sau rupţi: o iritaţie persistentă poate favoriza formarea aftei.
Tipurile de afte
Există trei tipuri principale de afte.
1. Aftele minore
Denumite şi stomatită aftoasă minoră, reprezintă forma cea mai frecventă, afectând peste 80 % dintre persoanele care suferă de afte. Ulceraţiile sunt, de obicei, mici, cu un diametru mai mic de 1 centimetru, se vindecă într-o săptămână şi nu lasă cicatrici.
2. Aftele majore
Stomatita aftoasă majoră este forma cea mai severă, afectând aproximativ 15% dintre persoanele care suferă de afte. Ulceraţiile măsoară peste 1 centimetru, pot fi extrem de dureroase şi necesită adesea până la patru săptămâni pentru a se vindeca. Spre deosebire de afte minore, aceste leziuni lasă frecvent cicatrici pe mucoasă.
3. Aftele herpetiforme
Stomatita aftoasă herpetiformă este o formă rară, reprezentând mai puţin de 5 % din cazuri. Se caracterizează prin grupuri de ulceraţii de mărimea unui cap de ac, uneori mai mici de 1 milimetru, care se pot uni formând leziuni mai mari. Aceste ulceraţii sunt dureroase şi pot apărea în număr mare — până la 100 simultan. De obicei, se vindecă într-o săptămână, dar dacă se unesc, pot lăsa cicatrici. Aftele herpetiforme sunt mai frecvente la femeile în vârstă.
Cum se diagnostichează aftele?
Aftele pot fi, de obicei, autodiagnosticate datorită aspectului şi simptomelor lor caracteristice.
Consultaţi un dentist sau un medic dacă se prezintă una dintre următoarele situaţii:
Ulceraţiile care nu se vindecă în două săptămâni.
Simptomele includ febră sau ganglioni umflaţi.
Aftele reapar frecvent.
Durerea este suficient de intensă încât să împiedice alimentaţia.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii diagnostichează, de obicei, aftele printr-un examen bucal şi prin analizarea simptomelor, a alimentaţiei, a antecedentelor medicale, a antecedentelor familiale şi a medicamentelor luate. La copii, o anamneză şi un examen fizic sunt, de obicei, suficiente.
Se pot recomanda investigaţii suplimentare dacă se suspectează o altă afecţiune:
Prelevare de probă: utilizată pentru identificarea infecţiilor sau a agenţilor patogeni.
Analiza de sânge: permite detectarea carenţelor de vitamine, a tulburărilor imunitare sau a alergiilor.
Cultura leziunilor: permite identificarea unor bacterii, viruşi sau ciuperci specifice.
Biopsia: constă în examinarea unei probe de ţesut la microscop.
Examinarea unor organe specifice: de exemplu, evaluarea intestinului în cazul în care se suspectează o boală subiacentă.
Posibile complicaţii ale aftei
Afta poate duce la complicaţii semnificative care afectează viaţa de zi cu zi şi confortul. Persoanele afectate întâmpină adesea dificultăţi majore când vorbesc şi a se hrănesc, leziunile dureroase putând fi agravate de mişcările gurii sau de contactul cu alimentele.
În plus, aftele majore pot lăsa cicatrici vizibile în zonele afectate după vindecare, putând duce la modificări tisulare de durată în cavitatea bucală.
Alte complicaţii pot include:
- Deshidratarea şi carenţele nutriţionale: durerea intensă poate îngreuna alimentaţia şi hidratarea, ducând la o reducere a aportului de lichide şi la o absorbţie insuficientă a nutrienţilor.
- Infecţii bacteriene: aftele se pot infecta cu bacterii, deşi acest risc poate fi adesea redus prin utilizarea unei ape de gură cu clorhexidină.
- Infecţii fungice orale: utilizarea prelungită a corticosteroizilor topici pentru tratarea aftelor poate creşte riscul de infecţii fungice în cavitatea bucală, necesitând uneori un tratament antifungic.
Tratamente pentru afte
Aftele se vindecă, de obicei, de la sine, fără tratament medical. Deoarece cauza exactă este adesea incertă, tratamentul se bazează frecvent pe o abordare empirică şi vizează în primul rând ameliorarea simptomelor.
1. Măsuri de autoîngrijire
Remediile casnice care ajută la ameliorarea durerii provocate de afte includ:
Consumul de alimente moi, precum iaurtul, şi evitarea alimentelor picante, sărate sau acide.
Consumarea băuturilor reci cu ajutorul unui pai, pentru a limita contactul cu afta.
Aplicarea gheţii direct pe aftă pentru a amorţi zona.
Clătirea gurii cu apă sărată, diluând o linguriţă de sare într-un pahar cu apă.
Spălaţi-vă dinţii de două ori pe zi şi folosiţi aţa dentară o dată pe zi pentru a menţine o igienă bucală corespunzătoare. Utilizarea unei periuţe de dinţi cu peri moi poate ajuta la prevenirea leziunilor gingivale şi la reducerea riscului apariţiei unor noi leziuni. Pastele de dinţi fără SLS pot reduce frecvenţa apariţiei aftei la anumite persoane.
2. Medicamente fără prescripţie medicală
Există numeroase medicamente sub diferite forme: geluri, creme, paste, spray-uri, apă de gură sau pastile. Pentru a aplica un tratament pe o aftă, uscaţi mai întâi zona cu ajutorul unui beţişor de urechi, apoi folosiţi un al doilea beţişor de urechi pentru a aplica produsul.
Anestezice locale: aplicaţi anestezice disponibile fără prescripţie medicală, precum lidocaina sau benzocaina, cu ajutorul unui beţişor de bumbac. Consultaţi un medic înainte de a utiliza anestezice la copii.
Analgezice: antiinflamatoarele nesteroidiene, în special aspirina, ibuprofenul sau naproxenul, pot fi utile. Evitaţi să administraţi aspirină persoanelor cu vârsta sub 18 ani, din cauza riscului de sindrom Reye.
Apă oxigenată: amestecaţi în proporţii egale apă oxigenată şi apă. Aplicaţi cu ajutorul unui beţişor de bumbac, apoi tamponaţi o cantitate mică de lapte de magneziu pe afta. Repetaţi de trei până la patru ori pe zi.
Medicamente astringente: tincturile pe bază de smirnă sau de rădăcină de rubarbă pot ajuta la ameliorarea durerii şi a inflamaţiei prin constricţia vaselor de sânge. Consultaţi medicul sau dentistul înainte de a utiliza aceste remedii pe bază de plante.
3. Medicamentele eliberate pe bază de reţetă
Dacă aftele nu se ameliorează după câteva săptămâni de tratament la domiciliu, un medic sau un dentist poate prescrie unul dintre următoarele tratamente:
Corticosteroizi: aceşti antiinflamatori pot fi aplicaţi local sau administraţi pe cale orală pentru a ajuta la reducerea inflamaţiei. Corticosteroizii topici reprezintă, de obicei, tratamentul de primă linie pentru stomatita aftoasă recurentă.
Apă de gură cu clorhexidină: ajută la reducerea bacteriilor din cavitatea bucală şi la prevenirea infecţiilor secundare.
Colchicina: reduce durerea datorită acţiunii sale antiinflamatorii, inhibând răspunsul imunitar implicat în formarea ulceraţiilor.
Pentoxifilina: ameliorează durerea prin blocarea substanţelor chimice din organism responsabile de inflamaţie.
Lidocaina topică: poate oferi o ameliorare eficientă a durerii.
Doxiciclina: o meta-analiză a arătat că doxiciclina topică ar putea fi mai eficientă decât alte tratamente în accelerarea procesului de vindecare.
Sucralfat: un studiu din 2014 a arătat că sucralfatul topic poate reduce durata de vindecare şi durerea.
Alte medicamente: printre alte opţiuni se numără azatioprina, dapsona, talidomida, acidul hialuronic şi muşeţelul.
4. Tratamentele pentru cazurile severe
În cazurile mai severe sau persistente, aftele pot necesita intervenţii medicale care depăşesc îngrijirile obişnuite la domiciliu. Aceste tratamente vizează reducerea durerii, accelerarea vindecării şi prevenirea complicaţiilor atunci când opţiunile disponibile fără reţetă sau pe bază de reţetă se dovedesc ineficiente.
Terapia cu laser: utilizată în cazurile severe pentru a distruge ţesuturile inflamate şi a reduce durerea.
Batoane cu nitrat de argint: utilizate pentru a cauteriza chimic afta. Deşi nu accelerează şi nici nu întârzie vindecarea, acestea pot ajuta la ameliorarea disconfortului.
Comprimatele cu corticosteroizi: oferă un tratament sistemic menit să reducă inflamaţia din cavitatea bucală şi din organism. Comprimatele cu corticosteroizi trebuie utilizate sub supraveghere medicală din cauza potenţialelor efecte secundare.
