Clinica Armbruster

Call Directions Contact the business

Clinica Armbruster Prin expertiză și abordare individualizată, susținem procesul de recuperare și optimizarea stării de sănătate prin intervenții terapeutice integrate.

🩺 „Mă doare foarte tare spatele. Aș vrea să mă programez la masaj.”Este o solicitare care pare simplă.Ne doare spatele →...
28/09/2026

🩺 „Mă doare foarte tare spatele. Aș vrea să mă programez la masaj.”
Este o solicitare care pare simplă.
Ne doare spatele → facem un masaj.
Sau câteva exerciții.
Poate găsim chiar pe internet „exerciții pentru lombar” și începem acasă.
Dar există o întrebare care ar trebui să vină înainte de alegerea tratamentului:
Știm dacă masajul sau exercițiile sunt potrivite în situația respectivă?
Pentru că durerea lombară este un simptom, nu un diagnostic.
În foarte multe situații, mișcarea și exercițiul terapeutic sunt utile și fac parte din managementul durerii lombare. Organizația Mondială a Sănătății recomandă intervențiile bazate pe exercițiu în managementul durerii lombare cronice primare, iar ghidurile NICE recomandă continuarea activităților obișnuite și utilizarea exercițiului adaptat nevoilor și capacităților persoanei.
Dar asta nu înseamnă că orice durere de spate trebuie tratată direct cu masaj sau cu orice fel de exercițiu.
🔵 „Dar dacă mă doare, masajul nu are cm să-mi facă rău, nu?”
Masajul poate fi plăcut și poate ajuta anumite persoane în controlul simptomelor.
Dar „mă doare spatele” nu reprezintă, de unul singur, o indicație pentru masaj.
În primul rând trebuie să știm cu ce situație avem de-a face.
De exemplu, abordarea va fi diferită dacă durerea a apărut:
🔹 după un efort neobișnuit;
🔹 după o perioadă lungă de sedentarism;
🔹 după o cădere sau un traumatism;
🔹 brusc și foarte intens;
🔹 împreună cu amorțeală sau slăbiciune;
🔹 în contextul unei alte afecțiuni medicale.
Și există situații în care anumite tehnici de masaj nu sunt potrivite sau trebuie amânate ori adaptate.
Asta nu înseamnă că masajul este periculos. Înseamnă că trebuie să existe o indicație potrivită pentru persoana din fața noastră.
🟢 La fel se întâmplă și cu kinetoterapia
Poate părea ciudat:
„Cum să fie contraindicate exercițiile? Mișcarea doar face bine!”
În general, vrem ca oamenii să rămână activi și nu vrem să transmitem ideea că spatele este fragil și trebuie protejat permanent.
Dar există o diferență între:
🟢 „mișcarea este benefică”
și
🔵 „orice exercițiu este potrivit pentru orice pacient, în orice moment”.
Kinetoterapia nu reprezintă o listă universală de exerciții pe care o primește orice persoană cu lombalgie.
Programul trebuie ales și adaptat în funcție de situația pacientului, de simptome, de mobilitate, forță, capacitatea funcțională, toleranța la efort și eventualele afecțiuni asociate.
De aceea, exercițiul terapeutic este tratament, nu doar mișcare.
🟠 „Am găsit pe internet exerciții pentru durerea lombară. Pot să le fac?”
Aici lucrurile devin interesante.
Două persoane pot spune exact același lucru:
„Mă doare zona lombară.”
Dar una poate beneficia de anumite exerciții, alta poate avea nevoie de variante adaptate, iar pentru o a treia persoană prioritatea poate fi evaluarea medicală înainte de începerea programului.
Un videoclip nu știe:
• cm a început durerea dumneavoastră;
• dacă a existat un traumatism;
• dacă aveți amorțeli sau slăbiciune;
• ce alte boli aveți;
• ce medicamente luați;
• ce mișcări agravează simptomele;
• ce puteți face în siguranță în momentul respectiv.
De aceea și exercițiile pe care le prezentăm noi în materialele educative sunt recomandări generale. Ele nu pot înlocui evaluarea individuală atunci când aceasta este necesară.
🔴 Uneori, înainte de masaj sau kinetoterapie, trebuie să ne oprim și să evaluăm
Majoritatea durerilor lombare nu sunt provocate de o afecțiune gravă. Totuși, ghidurile recomandă clinicianului să ia în calcul și cauze specifice atunci când simptomele sau contextul ridică suspiciuni — de exemplu traumatisme/fracturi, infecții, cancer sau boli inflamatorii.
Există și simptome pentru care nu ar trebui să ne programăm pur și simplu la masaj și să vedem dacă trece.
De exemplu:
⚠️ durere severă apărută după un traumatism important;
⚠️ slăbiciune nou apărută sau progresivă la nivelul unui membru;
⚠️ amorțeală în zona perineală („zona șeii”);
⚠️ modificări recente ale controlului vezicii urinare sau intestinului;
⚠️ durere asociată cu febră sau stare generală semnificativ alterată;
⚠️ durere neobișnuită, progresivă, în special atunci când există și factori de risc sau antecedente medicale importante.
Unele combinații de simptome neurologice pot ridica suspiciunea de sindrom de coadă de cal (cauda equina) și necesită evaluare medicală de urgență. NICE recomandă trimiterea imediată atunci când există durere lombară severă care iradiază în picior asociată cu tulburări noi ale vezicii, intestinului sau funcției sexuale ori cu amorțeală perineală.
Aceste situații sunt mai rare, dar tocmai de aceea evaluarea are rolul de a le recunoaște atunci când apar.
🟣 Și atunci cine mă evaluează?
Depinde de situație.
👨‍⚕️ Medicul
Consultul medical este important atunci când trebuie stabilit sau clarificat diagnosticul, când simptomele sunt severe ori neobișnuite, există suspiciunea unei afecțiuni care necesită investigații sau tratament medical ori sunt prezente semne de alarmă.
🤸 Fizioterapeutul
Fizioterapeutul poate realiza evaluarea funcțională: mobilitate, forță, control al mișcării, echilibru, mers, limitări în activitățile cotidiene și răspunsul la anumite mișcări.
În cadrul evaluării poate identifica și elemente care indică faptul că pacientul nu ar trebui să înceapă pur și simplu tratamentul, ci are nevoie mai întâi de evaluarea medicului.
Cele două profesii nu se înlocuiesc.
Se completează.
🟡 „Dar eu vreau doar un masaj...”
Înțelegem. 😊
Dar tocmai acesta este motivul pentru care uneori vă punem mai multe întrebări înainte de programare.
Nu pentru a complica lucrurile.
Ci pentru că:
tratamentul trebuie ales după pacient, nu pacientul după tratament.
Dacă veniți spunând:
„Mă doare foarte tare zona lombară și vreau masaj”,
este posibil ca răspunsul corect să fie:
„Haideți să vedem mai întâi dacă masajul este ceea ce aveți nevoie.”
Și acesta nu este un refuz.
Este o măsură de siguranță.
🔵 Dar nici nu trebuie să ne fie frică de mișcare
Este la fel de important să spunem și acest lucru.
Scopul evaluării nu este să găsim motive pentru care pacientul să nu se miște.
Pentru majoritatea persoanelor cu durere lombară, recomandările moderne încurajează menținerea activității și revenirea treptată la activitățile obișnuite, iar exercițiul poate reprezenta o componentă importantă a tratamentului.
Evaluarea ne ajută să răspundem la întrebări mai bune:
Ce fel de mișcare este potrivită?
De unde începem?
Ce trebuie adaptat?
Ce urmărim prin exerciții?
Există ceva ce trebuie clarificat medical înainte?
💡 PE SCURT
🟢 Durerea este un simptom, nu un diagnostic.
🟢 Masajul poate fi util, dar nu este automat indicat pentru orice durere.
🟢 Kinetoterapia este benefică în numeroase situații, dar programul trebuie adaptat persoanei.
🟢 „Exercițiile pentru lombar” de pe internet nu sunt automat potrivite pentru orice lombalgie.
🟢 O durere intensă, neobișnuită sau asociată cu anumite simptome poate necesita evaluare medicală înainte de tratament.
🟢 Fizioterapeutul realizează evaluarea funcțională și poate identifica situațiile în care este necesară evaluarea medicului.
🟢 Scopul nu este să evităm mișcarea, ci să alegem intervenția potrivită, la momentul potrivit, pentru pacientul potrivit.
💚 Masajul și exercițiul terapeutic pot ajuta foarte mult atunci când sunt indicate.
Dar înainte să întrebăm „Ce procedură fac?”, uneori trebuie să întrebăm:
„Știm ce tratăm?”
📍 Clinica Armbruster
Str. Nicolae Gane nr. 16
Iași (în spatele Casei Studenților)
📞 Programări:
0232 213 916
0799 077 700
💬 WhatsApp: 0799 077 700
📧 [email protected]

📖 RECUPERAREA PE ÎNȚELESUL TUTUROR │ EPISODUL 20🩺 „De ce vecina mea face alte proceduri decât mine, dacă avem același di...
28/09/2026

📖 RECUPERAREA PE ÎNȚELESUL TUTUROR │ EPISODUL 20
🩺 „De ce vecina mea face alte proceduri decât mine, dacă avem același diagnostic?”
Este o întrebare pe care medicii o aud destul de des:
„Doamna de lângă mine are tot gonartroză. Ei i-ați recomandat laser și mie nu.”
Sau:
„Și soțul meu are hernie de disc, dar el a făcut alte proceduri.”
Și, uneori, apare firesc îndoiala:
„Oare tratamentul meu este suficient?”
Răspunsul este că două persoane pot avea același diagnostic și, totuși, să aibă nevoie de programe de recuperare diferite.
Pentru că, în recuperarea medicală, nu tratăm doar numele bolii scris pe o hârtie. Tratăm persoana care are acea afecțiune.
Aceasta este, de fapt, una dintre ideile fundamentale ale reabilitării moderne: intervențiile sunt stabilite în funcție de cm afectează boala funcționarea persoanei, de problemele identificate și de obiectivele individuale, nu exclusiv de diagnosticul medical. World Health Organization
🔵 Același diagnostic nu înseamnă aceeași situație
Să luăm un exemplu simplu.
Două paciente au diagnosticul de gonartroză.
Pe hârtie, diagnosticul poate fi același.
Dar prima pacientă:
🔹 are durere mai ales când urcă scările;
🔹 merge zilnic și este încă activă;
🔹 are o mobilitate bună a genunchiului;
🔹 are o musculatură relativ bine păstrată;
🔹 nu are alte probleme medicale importante.
A doua pacientă:
🔹 se ridică greu de pe scaun;
🔹 merge cu dificultate;
🔹 are musculatura membrului inferior slăbită;
🔹 are mobilitatea genunchiului redusă;
🔹 poate avea și alte afecțiuni care trebuie luate în considerare.
Diagnosticul este același. Nevoile de recuperare nu sunt.
În cazul osteoartritei, de exemplu, ghidurile NICE recomandă explicit ca managementul să fie ghidat de simptome și funcția fizică, iar exercițiul terapeutic să fie adaptat nevoilor persoanei. Nice
🟢 Ce ia medicul în calcul atunci când stabilește planul de recuperare?
Diagnosticul este foarte important, dar reprezintă doar o parte din evaluare.
În funcție de afecțiune și de situația fiecărui pacient, medicul poate lua în considerare:
🔹 Intensitatea și caracteristicile simptomelor
Unde doare?
Când apare durerea?
Ce o agravează?
Ce activități au devenit dificile?
🔹 Mobilitatea
Două persoane cu același diagnostic pot avea amplitudini de mișcare foarte diferite.
🔹 Forța musculară
Un pacient poate avea o musculatură relativ bine păstrată, iar altul poate prezenta o slăbiciune importantă după imobilizare, sedentarism, intervenție chirurgicală sau evitarea îndelungată a mișcării.
🔹 Echilibrul și stabilitatea
Pentru unii pacienți, acestea pot deveni obiective importante ale recuperării, mai ales atunci când există dificultăți de mers sau risc de cădere.
🔹 Capacitatea funcțională
Poate pacientul să meargă fără dificultate?
Să urce scările?
Să se ridice de pe scaun?
Să se îmbrace?
Să își desfășoare activitatea profesională?
Să își facă singur cumpărăturile?
Recuperarea urmărește tocmai menținerea sau îmbunătățirea funcționării și a independenței în viața de zi cu zi, nu doar tratarea unui diagnostic abstract. World Health Organization
🔹 Vârsta și starea generală
Vârsta, singură, nu decide tratamentul. Dar starea generală, toleranța la efort și capacitatea funcțională pot influența modul în care este construit programul.
🔹 Alte boli asociate
Afecțiunile cardiovasculare, neurologice, metabolice sau alte probleme medicale pot necesita adaptarea intervențiilor.
De aceea este important ca medicul să cunoască întregul context medical, nu doar motivul principal pentru care pacientul a venit la recuperare.
🔹 Obiectivele pacientului
Pentru cineva, obiectivul poate fi:
„Vreau să pot urca din nou două etaje fără să mă opresc.”
Pentru altcineva:
„Vreau să pot merge până la piață.”
Iar pentru o persoană activă:
„Vreau să mă întorc la sport.”
Același diagnostic. Obiective funcționale diferite.
Organizația Mondială a Sănătății subliniază tocmai caracterul individualizat al reabilitării: evaluarea funcționării este urmată de stabilirea obiectivelor și alegerea tipului, intensității și duratei intervențiilor potrivite situației persoanei. World Health Organization
🟠 „Dar dacă ei îi face bine o anumită procedură, de ce să nu o fac și eu?”
Pentru că experiența altui pacient nu reprezintă automat o indicație medicală pentru dumneavoastră.
Este foarte firesc ca pacienții să discute între ei.
Problema apare atunci când experiența unei persoane devine, fără să ne dăm seama, o recomandare:
„Cere și tu procedura asta, că mie mi-a făcut foarte bine.”
Faptul că o intervenție a fost potrivită pentru o persoană nu demonstrează că este necesară, utilă sau potrivită în aceeași formă pentru alta.
Și invers:
faptul că nu aveți o anumită procedură în plan nu înseamnă că ați primit un tratament „mai slab”.
🔴 Mai multe proceduri nu înseamnă automat un tratament mai bun
Aici apare o altă comparație frecventă:
„Eu am trei proceduri, iar vecina are patru. De ce eu am mai puține?”
Numărul procedurilor nu este un „punctaj” al calității tratamentului.
Un plan bun nu este cel care conține cât mai multe proceduri, ci cel în care intervențiile alese au o justificare și răspund problemelor și obiectivelor pacientului.
Cu alte cuvinte:
mai mult nu înseamnă automat mai bine.
Uneori, ceea ce contează cel mai mult într-un program de recuperare poate să nu fie încă o procedură pasivă, ci recuperarea progresivă a forței, mobilității, echilibrului sau capacității de a desfășura activitățile cotidiene.
De exemplu, în osteoartrită, exercițiul terapeutic adaptat persoanei este considerat un tratament de bază, iar recomandările subliniază beneficiile asupra simptomelor și funcției fizice. Nice
🟣 Nici investigațiile asemănătoare nu fac doi pacienți identici
Mai apare o situație:
„Avem amândouă modificări pe radiografie. De ce tratamentul diferă?”
Pentru că investigațiile sunt doar o piesă din puzzle.
Medicul le interpretează împreună cu simptomele, examenul clinic, istoricul pacientului și modul în care afecțiunea îi influențează funcționarea.
Un exemplu foarte bun este tot osteoartrita: ghidurile NICE precizează că managementul trebuie ghidat de simptome și funcția fizică și că imagistica nici măcar nu este necesară de rutină pentru stabilirea diagnosticului în situațiile clinice tipice. Nice
Asta nu înseamnă că radiografia sau RMN-ul „nu contează”.
Înseamnă că nu tratăm doar imaginea.
🟡 Și planul de recuperare se poate schimba
Planul potrivit astăzi nu trebuie privit ca ceva definitiv.
Pe parcursul recuperării, pacientul poate:
🔹 să își recapete mobilitatea;
🔹 să devină mai puternic;
🔹 să tolereze mai bine efortul;
🔹 să aibă mai puțină durere;
🔹 să întâmpine o dificultate nouă;
🔹 să nu răspundă așa cm ne-am așteptat.
De aceea, reevaluarea este importantă.
În reabilitare, progresul și atingerea obiectivelor trebuie urmărite, iar intervențiile pot fi adaptate în funcție de evoluție. World Health Organization
👵 „Atunci nu ar trebui să mă compar deloc cu ceilalți pacienți?”
Puteți discuta, bineînțeles. 😊
Dar este bine să nu transformați experiența altui pacient într-un standard pentru propriul tratament.
În loc să întrebați:
❌ „De ce nu primesc și eu ce primește doamna de lângă mine?”
o întrebare mult mai utilă pentru medic este:
„Îmi puteți explica de ce aceste proceduri sunt potrivite pentru situația mea?”
Iar dacă aveți nelămuriri despre plan, întrebați.
Un pacient informat nu este pacientul care știe ce proceduri primesc ceilalți, ci cel care înțelege ce urmărește propriul program de recuperare.
💡 PE SCURT
🟢 Două persoane pot avea același diagnostic, dar simptome și limitări foarte diferite.
🟢 Medicul nu stabilește planul doar după denumirea diagnosticului.
🟢 Contează simptomele, examenul clinic, mobilitatea, forța, funcția, bolile asociate, toleranța la efort și obiectivele pacientului.
🟢 Mai multe proceduri nu înseamnă automat un tratament mai bun.
🟢 O procedură care i-a făcut bine altcuiva nu este automat potrivită și pentru dumneavoastră.
🟢 Investigațiile sunt importante atunci când sunt indicate, dar sunt interpretate împreună cu tabloul clinic și funcțional.
🟢 Programul de recuperare poate fi modificat pe parcurs, în funcție de evoluție.
💚 În recuperare, diagnosticul ne spune ce afecțiune avem.
Evaluarea ne arată de ce are nevoie persoana care trăiește cu acea afecțiune.
De aceea, nu comparați numărul procedurilor. Comparați-vă progresul cu propriul punct de plecare.
📍 Clinica Armbruster
Str. Nicolae Gane nr. 16
Iași (în spatele Casei Studenților)
📞 Programări:
0232 213 916
0799 077 700
💬 WhatsApp: 0799 077 700
📧 [email protected]

📖 RECUPERAREA PE ÎNȚELESUL TUTUROR │ EPISODUL 19🩺 „Am terminat zilele de recuperare prin CAS. Mai pot face kinetoterapie...
24/09/2026

📖 RECUPERAREA PE ÎNȚELESUL TUTUROR │ EPISODUL 19
🩺 „Am terminat zilele de recuperare prin CAS. Mai pot face kinetoterapie?”

În episodul anterior am vorbit despre limita anuală a zilelor de tratament pentru procedurile specifice de medicină fizică și de reabilitare.

Și apare firesc următoarea întrebare:

„Dacă am făcut deja zilele de recuperare decontate prin CAS, înseamnă că până anul viitor nu mai pot beneficia de kinetoterapie?”

Nu neapărat.

Pentru că în sistemul de asigurări de sănătate există două modalități distincte prin care kinetoterapia poate apărea în traseul pacientului, iar acestea sunt ușor de confundat.

Astăzi vorbim despre cea mai puțin cunoscută dintre ele:

👉 serviciile de sănătate conexe actului medical furnizate de fizioterapeut.

CNAS include serviciile de kinetoterapie furnizate de fizioterapeuți atât în cadrul serviciilor de medicină fizică și de reabilitare din bazele de tratament, cât și în lista serviciilor de sănătate conexe actului medical din ambulatoriul pentru specialități clinice. Sunt, așadar, două mecanisme distincte de acordare și decontare.

🔵 Mai întâi: ce am explicat în Episodul 18?

În cazul procedurilor specifice de medicină fizică și de reabilitare efectuate în baza de tratament, există o limită anuală stabilită de CNAS.

Aceasta este situația în care pacientul poate avea, în funcție de indicația medicală, un plan care cuprinde diferite proceduri specifice de recuperare.

Aici discutam despre zile de tratament și despre limita anuală aferentă acestora. CNAS tratează această categorie distinct de serviciile conexe furnizate de fizioterapeut.

Dar kinetoterapia poate fi acordată și printr-un alt mecanism.

Și de aici începe episodul nostru de astăzi.

🟢 Ce înseamnă „servicii de sănătate conexe actului medical”?

Denumirea sună complicat, dar pentru pacient ideea este mult mai simplă.

În ambulatoriul de specialitate pentru specialități clinice, CNAS prevede servicii conexe care pot fi furnizate de diferiți profesioniști din domeniul sănătății.

În cazul fizioterapeutului, printre serviciile prevăzute se regăsesc:

🔹 kinetoterapia individuală;

🔹 kinetoterapia de grup;

🔹 kinetoterapia pe aparate speciale – dispozitive mecanice, electromecanice sau robotizate.

Cu alte cuvinte, pacientul poate beneficia prin această categorie de ședințe de kinetoterapie, atunci când există indicație medicală și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de sistemul de asigurări.

🟠 „Și aici am tot maximum 21 de zile pe an?”
Aici este diferența importantă.

Regula celor 21 de zile/an/asigurat despre care am vorbit în Episodul 18 privește procedurile specifice de medicină fizică și de reabilitare acordate în bazele de tratament.

În cazul serviciilor conexe furnizate de fizioterapeut, CNAS nu le definește ca o nouă „serie de 21 de zile”.

Aceste servicii sunt prevăzute și decontate pe ședință; în normele CNAS, de exemplu, kinetoterapia individuală, kinetoterapia de grup și kinetoterapia pe aparate speciale sunt exprimate distinct în puncte/ședință.

Prin urmare, limita celor 21 de zile nu se aplică în același mod acestor servicii conexe.

Dar atenție:

❗ Asta NU înseamnă „kinetoterapie nelimitată”.

Este o diferență foarte importantă.

Pacientul nu primește un număr nelimitat de ședințe și nici nu poate decide singur:

„Am terminat cele 21 de zile, acum vreau încă 30 de ședințe de kinetoterapie.”

Serviciile se acordă pe baza recomandării medicale și în condițiile de contractare și decontare stabilite de CNAS.

👩‍⚕️ Cine stabilește kinetoterapia?

Kinetoterapia nu se prescrie „după ureche” și nici nu este un serviciu pe care pacientul și-l alcătuiește singur.

Normele prevăd că serviciile de kinetoterapie se acordă conform unui:

📋 Plan de proceduri specifice de medicină fizică și de reabilitare

recomandat de medicul de medicină fizică și de reabilitare.

Acest lucru are și o logică medicală.

Două persoane pot veni cu aceeași formulare generală – de exemplu „mă doare spatele” – dar să aibă:

• diagnostice diferite;
• niveluri diferite de mobilitate;
• forță musculară diferită;
• alte boli asociate;
• limitări funcționale diferite;
• obiective diferite de recuperare.

De aceea, numărul și tipul ședințelor recomandate trebuie să pornească de la evaluarea pacientului, nu de la un număr ales arbitrar.

🔵 Și fizioterapeutul ce face?

Medicul specialist stabilește indicația și planul medical, iar fizioterapeutul realizează programul de kinetoterapie în cadrul competențelor sale, adaptând exercițiul terapeutic la capacitatea funcțională și evoluția pacientului.

Asta este important și pentru a înțelege că kinetoterapia nu înseamnă pur și simplu:

„mi se arată câteva exerciții și le repet.”

În funcție de pacient și de obiective, programul poate urmări, printre altele:

🔹 mobilitatea;

🔹 forța musculară;

🔹 stabilitatea și controlul mișcării;

🔹 echilibrul;

🔹 mersul;

🔹 coordonarea;

🔹 recâștigarea unor activități necesare vieții de zi cu zi.

Scopul nu este doar executarea unor mișcări, ci recuperarea funcției.

🟣 „Deci dacă am consumat cele 21 de zile, pot continua prin servicii conexe?”
Poate exista această posibilitate, dacă există indicație medicală.

Și acesta este probabil cel mai important mesaj al episodului.

Faptul că o persoană a ajuns la limita anuală aplicabilă procedurilor din baza de tratament nu înseamnă automat că orice posibilitate de kinetoterapie decontată prin CAS dispare până în anul următor.

Serviciile conexe furnizate de fizioterapeut reprezintă o categorie distinctă, iar kinetoterapia se poate acorda în cadrul acesteia conform planului recomandat de medicul de medicină fizică și de reabilitare.

Dar aceasta nu reprezintă o prelungire automată a seriei precedente.

Este o altă modalitate de acordare a serviciilor.

🟡 Un exemplu simplu

Să presupunem că un pacient a efectuat deja în cursul anului zilele de tratament la care se încadra în baza de recuperare.

După o perioadă, medicul consideră că pacientul are nevoie în continuare de exercițiu terapeutic supravegheat pentru îmbunătățirea forței, mobilității sau funcției.

Pacientul nu primește automat:

❌ încă o serie de electroterapie;
❌ încă o serie de laser;
❌ încă o serie de ultrasunet;
❌ încă 21 de zile de proceduri.

În schimb, dacă există indicație și sunt îndeplinite condițiile necesare, poate fi recomandată kinetoterapia în cadrul serviciilor conexe furnizate de fizioterapeut.

Aici discutăm despre ședințe de kinetoterapie, nu despre reluarea unei serii complete de proceduri din baza de tratament.

🟠 „Înseamnă că serviciile conexe sunt același lucru cu recuperarea din baza de tratament?”
Nu.

Tocmai aici apare confuzia.

Ambele pot face parte din traseul de recuperare al unui pacient și în ambele putem întâlni kinetoterapia, însă modalitatea de decontare și cadrul în care sunt acordate sunt diferite.

Foarte simplificat:

🏥 PROCEDURI ÎN BAZA DE TRATAMENT

Pot include mai multe tipuri de proceduri specifice de medicină fizică și de reabilitare, stabilite prin plan.

➡️ decontarea este legată de ziua de tratament;
➡️ există limita anuală prevăzută de CNAS;
➡️ planul este stabilit de medicul specialist.

🤸 SERVICII CONEXE FURNIZATE DE FIZIOTERAPEUT

În situația despre care discutăm astăzi, vorbim despre kinetoterapie.

➡️ serviciile sunt evidențiate/decontate pe ședință;
➡️ nu sunt o nouă serie de 21 de zile;
➡️ nu li se aplică regula celor 21 de zile în același mod ca procedurilor din baza de tratament;
➡️ kinetoterapia se acordă conform planului recomandat de medicul de medicină fizică și de reabilitare.

🔴 „Atunci de ce nu mi se dau pur și simplu oricâte ședințe am nevoie?”

Pentru că trebuie separate două lucruri:

necesitatea medicală

și

condițiile de decontare prin sistemul de asigurări de sănătate.

Faptul că serviciilor conexe de kinetoterapie nu li se aplică limita anuală de 21 de zile specifică bazei de tratament nu înseamnă că CNAS finanțează un număr nelimitat de ședințe pentru fiecare pacient.

Serviciile sunt recomandate medical și se acordă în cadrul regulilor și al contractelor furnizorilor cu casele de asigurări.

De aceea, două persoane cu același diagnostic nu trebuie să presupună că vor primi automat același număr de ședințe.

👵 „Și eu, ca pacient, ce trebuie să rețin?”

Nu trebuie să memorați denumirile administrative. 😊

Este suficient să știți că:

„Am terminat cele 21 de zile” nu înseamnă neapărat „nu mai pot beneficia de kinetoterapie prin CAS până anul viitor”.

Dacă medicul consideră că aveți nevoie în continuare de kinetoterapie, întrebați dacă situația dumneavoastră se poate încadra pentru servicii conexe furnizate de fizioterapeut.

Medicul specialist este cel care stabilește indicația și planul corespunzător.

💡 PE SCURT

🟢 Kinetoterapia poate apărea în sistemul CAS în cadre diferite de acordare și decontare.

🟢 Pe lângă procedurile efectuate în baza de tratament, există și servicii de sănătate conexe actului medical furnizate de fizioterapeut.

🟢 Printre acestea se numără kinetoterapia individuală, kinetoterapia de grup și kinetoterapia pe aparate speciale.

🟢 Aceste servicii sunt evidențiate pe ședință, nu ca o nouă serie de 21 de zile.

🟢 Limita celor 21 de zile/an specifică procedurilor din baza de tratament nu trebuie confundată cu serviciile conexe de kinetoterapie.

🟢 Dar „nu se aplică limita de 21 de zile” NU înseamnă kinetoterapie nelimitată.

🟢 Serviciile de kinetoterapie se acordă conform Planului de proceduri specifice de medicină fizică și de reabilitare recomandat de medicul specialist.

💚 Recuperarea nu se termină neapărat odată cu ultima zi de proceduri.

Pentru unii pacienți, continuarea exercițiului terapeutic poate fi o parte importantă a procesului de recuperare.

Important este ca acesta să fie indicat, adaptat și urmărit în funcție de nevoile reale ale pacientului, nu ales doar pentru că „mai vrem niște ședințe”.

Dacă ați terminat zilele de recuperare și nu știți ce opțiuni aveți în continuare, întrebați medicul specialist.

📍 Clinica Armbruster
Str. Nicolae Gane nr. 16
Iași (în spatele Casei Studenților)

📞 Programări:
0232 213 916
0799 077 700

💬 WhatsApp: 0799 077 700
📧 [email protected]

📖 RECUPERAREA PE ÎNȚELESUL TUTUROR │ EPISODUL 18🩺 „Am făcut recuperare anul acesta. Mai pot beneficia de proceduri prin ...
22/09/2026

📖 RECUPERAREA PE ÎNȚELESUL TUTUROR │ EPISODUL 18
🩺 „Am făcut recuperare anul acesta. Mai pot beneficia de proceduri prin CAS?”

Este una dintre întrebările pe care pacienții ni le adresează foarte des:

„Am mai făcut recuperare prin CAS anul acesta. Mai am dreptul?”

sau:

„Am făcut 10 zile în primăvară. Mai pot face încă o serie acum?”

sau chiar:

„Am un bilet nou de trimitere, deci înseamnă că primesc din nou 21 de zile?”

Aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii.

Un bilet nou de trimitere NU înseamnă automat un nou „pachet” de 21 de zile de proceduri.

Hai să explicăm pas cu pas. 👇

🔵 În primul rând: ce reprezintă cele 21 de zile?

Conform normelor CNAS aplicabile serviciilor de medicină fizică și de reabilitare în ambulatoriu, perioada pentru care se decontează procedurile specifice este de:

maximum 21 de zile/an/asigurat

atât pentru adulți, cât și pentru copii, în situația generală.

Observați două cuvinte foarte importante:

MAXIMUM și AN.

Asta înseamnă că cele 21 de zile nu se acordă pentru fiecare bilet de trimitere și nici pentru fiecare diagnostic în parte.

Sunt maximum 21 de zile de proceduri decontate într-un an pentru un asigurat, în condițiile prevăzute de CNAS.

🟢 Dar trebuie să fac toate cele 21 de zile odată?

Nu neapărat.

Reglementările permit ca această perioadă să fie fracționată în maximum două fracțiuni, în funcție de afecțiunea de bază și la recomandarea medicului specialist de medicină fizică și de reabilitare.

Asta este foarte important.

Să luăm un exemplu simplificat:

👩 Maria a efectuat 10 zile de proceduri în luna martie.

În principiu, faptul că a făcut recuperare în martie nu înseamnă automat că nu mai poate beneficia deloc de proceduri prin CAS până anul următor.

Poate exista posibilitatea unei alte fracțiuni în același an, în limita totalului anual și în condițiile stabilite de medicul specialist.

Dar asta nu înseamnă nici că Maria poate decide singură:

„Mi-au rămas 11 zile, deci le iau când vreau.”

Planul de proceduri, perioada și ritmul acestora sunt stabilite de medicul specialist de medicină fizică și de reabilitare.

🟠 „Am făcut 21 de zile. Dacă primesc alt bilet, mai primesc încă 21?”

În situația obișnuită:

Nu.

Limita generală este 21 de zile/an/asigurat, nu 21 de zile pentru fiecare bilet și nici 21 de zile la fiecare furnizor.

Așadar, dacă un pacient a efectuat deja în acel an cele 21 de zile de proceduri decontate în regimul despre care vorbim, faptul că obține ulterior un alt bilet de trimitere nu resetează limita anuală.

La fel, schimbarea clinicii nu transformă limita în:

21 de zile la clinica A + 21 de zile la clinica B.

Regula se raportează la asigurat și la anul respectiv.

🟣 „Dar eu am alt diagnostic acum!”

Nici existența unui alt diagnostic nu trebuie interpretată automat ca încă 21 de zile disponibile.

Textul normelor stabilește limita generală ca maximum 21 de zile/an/asigurat. În același timp, afecțiunea de bază este relevantă pentru modul în care perioada poate fi fracționată și pentru recomandarea medicului specialist.

De aceea, este bine ca pacientul să spună medicului și clinicii dacă a mai efectuat proceduri decontate prin CAS în cursul aceluiași an, chiar dacă acestea au fost pentru o altă problemă.

🟡 „Am făcut doar 7 sau 10 zile. Înseamnă că am pierdut restul?”

Nu putem transforma diferența până la 21 într-un fel de „sold” pe care pacientul îl consumă după bunul plac.

Este mai corect să spunem:

21 de zile reprezintă limita maximă anuală generală, iar perioada poate fi fracționată în maximum două fracțiuni, în funcție de afecțiunea de bază și la recomandarea medicului specialist.

Cu alte cuvinte, nu funcționează precum minutele rămase pe un abonament:

„Am folosit 8, deci mai am automat 13 pe care le pot lua oricând.”

Pentru o nouă perioadă de recuperare este necesară evaluarea medicală și recomandarea corespunzătoare, în condițiile sistemului.

🔴 Există persoane care pot beneficia de mai mult de 21 de zile?

Da.

Normele actuale prevăd anumite excepții pentru care se pot deconta proceduri specifice de medicină fizică și de reabilitare pentru o perioadă de:

maximum 42 de zile/an/asigurat.

În forma actuală publicată de CNAS, această excepție îi include pe:

🔹 pacienții cu diagnostic confirmat de accident vascular cerebral, în primele 4 luni;

🔹 pacienții cu paralizie cerebrală;

🔹 pacienții cu afecțiuni oncologice, pentru reabilitarea specifică acestor afecțiuni;

🔹 pacientele cu limfedem secundar limfadenectomiei axilare;

🔹 pacientele cu anexectomie;

🔹 pacienții mari arși, în primele 4 luni de la externare.

În aceste situații, perioadele pot fi fracționate în maximum patru fracțiuni, în funcție de afecțiunea de bază și la recomandarea medicului specialist de medicină fizică și de reabilitare.

Este important să precizăm acest lucru pentru că regula de 21 de zile nu se aplică identic tuturor pacienților.

📅 „21 de zile” înseamnă 21 de proceduri?

Nu.

Și aceasta este o diferență foarte importantă.

Reglementarea vorbește despre zile de tratament, nu despre un total de 21 de proceduri individuale.

Într-o zi de tratament, planul poate conține mai multe proceduri specifice, în funcție de recomandarea medicală și de prevederile aplicabile.

Așadar:

❌ 21 zile ≠ 21 proceduri

și nici:

❌ 21 zile ≠ 21 ședințe din fiecare procedură.

Planul stabilește ce proceduri sunt indicate, numărul lor, perioada și alte indicații specifice, iar formularul oficial CNAS conține explicit aceste elemente.

🩺 Cine stabilește ce proceduri fac și pentru cât timp?
Medicul specialist de medicină fizică și de reabilitare.

Procedurile sunt acordate potrivit Planului de proceduri specifice de medicină fizică și de reabilitare, pentru perioade și într-un ritm stabilite de medicul specialist.

De aceea, pacientul nu vine cu biletul și își alcătuiește singur tratamentul:

„Aș vrea 10 masaje, 10 lasere și niște curenți.”

😁 Procedurile nu sunt un meniu.

Medicul evaluează pacientul și stabilește ce este indicat în situația respectivă.

📄 Și încă ceva important: BILETUL și PLANUL nu sunt același lucru

Am discutat și în episoadele precedente despre traseul pacientului, dar merită repetat.

În mod obișnuit, avem:

📄 BILET DE TRIMITERE

⬇️

👩‍⚕️ CONSULTAȚIE LA MEDICUL SPECIALIST DE MEDICINĂ FIZICĂ ȘI DE REABILITARE

⬇️

📋 PLAN DE PROCEDURI, DACĂ EXISTĂ INDICAȚIE

⬇️

🏥 PROGRAMAREA ȘI EFECTUAREA PROCEDURILOR

Planul este documentul în care sunt consemnate procedurile recomandate, perioada și celelalte elemente prevăzute de formularul CNAS.

❓ „Dacă am dreptul la zile, înseamnă că trebuie să găsesc imediat loc?”

Nu neapărat.

Aici trebuie separate două lucruri:

1️⃣ limita de servicii decontabile pentru asigurat;

și

2️⃣ posibilitatea concretă de programare la un anumit furnizor.

Contractul-cadru prevede că furnizorii de medicină fizică și de reabilitare au sume contractate cu casele de asigurări, stabilite inclusiv în funcție de numărul de zile de tratament, iar când programul nu poate acoperi volumul necesar de servicii pot exista liste de prioritate pentru serviciile programabile.

Prin urmare:

faptul că pacientul se încadrează în limita anuală nu înseamnă automat că există un loc disponibil exact în ziua în care solicită programarea.

De aceea este util ca pacientul să contacteze furnizorul și să întrebe din timp despre disponibilitate.

👵 „Nu mai știu câte zile am făcut anul acesta.”

Se întâmplă foarte des, mai ales dacă procedurile au fost făcute cu câteva luni în urmă sau la altă clinică.

Nu este nimic neobișnuit.

Când vă programați, spuneți cât mai exact:

🔹 dacă ați mai beneficiat de recuperare prin CAS în anul respectiv;

🔹 aproximativ când;

🔹 câte zile ați efectuat;

🔹 dacă a fost la alt furnizor;

🔹 și, dacă le mai aveți, prezentați documentele medicale relevante.

Mai bine întrebați decât să presupuneți că un bilet nou înseamnă automat o nouă serie completă.

💡 PE SCURT
Dacă ați făcut deja recuperare prin CAS anul acesta:

🟢 nu înseamnă automat că nu mai puteți beneficia de recuperare;

🟢 limita generală este de maximum 21 de zile/an/asigurat;

🟢 perioada poate fi împărțită în maximum două fracțiuni, în condițiile prevăzute de norme;

🟢 există anumite categorii pentru care limita ajunge la maximum 42 de zile/an/asigurat, cu posibilitatea fracționării în maximum patru fracțiuni;

🔵 un nou bilet de trimitere nu înseamnă automat încă 21 de zile;

🔵 schimbarea furnizorului nu „resetează” limita anuală;

🔵 21 de zile de tratament nu înseamnă 21 de proceduri;

🔵 iar procedurile și perioada sunt stabilite de medicul specialist de medicină fizică și de reabilitare, prin planul de proceduri.

💚 Nu trebuie să cunoașteți pe de rost regulile sistemului de asigurări de sănătate.

Dar este bine să știți ce să întrebați.

Dacă ați mai făcut recuperare în cursul acestui an, spuneți acest lucru atunci când solicitați o nouă programare.

O întrebare simplă — „Am mai făcut X zile anul acesta. Mai pot beneficia de proceduri prin CAS?” — poate clarifica situația înainte de consultație și programarea tratamentului.

📍 Clinica Armbruster
Str. Nicolae Gane nr. 16
Iași (în spatele Casei Studenților)

📞 Programări:
0232 213 916
0799 077 700

💬 WhatsApp: 0799 077 700
📧 [email protected]

Address

Strada Nicolae Gane Nr. 16
Iasi
700110

Opening Hours

Monday 08:00 - 20:00
Tuesday 08:00 - 20:00
Wednesday 08:00 - 20:00
Thursday 08:00 - 20:00
Friday 08:00 - 20:00

Telephone

+40232213916

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Clinica Armbruster posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Clinica Armbruster:

Shortcuts

Share

Category