21/10/2026
POVESTEA ORASULUI URINAR
In Orasul Corpului exista un cartier care are o misiune foarte importanta si uneori deloc usoara: sa filtreze ceea ce nu mai este necesar, sa pastreze ceea ce este folositor si sa elimine ceea ce organismul nu mai are nevoie, iar acest cartier se numeste Sistemul Urinar.
In partea din spate a orasului, chiar sub coaste, se afla cei doi rinichi, doua organe in forma de bob de fasole care lucreaza permanent si filtreaza sangele, indepartand produsele reziduale si excesul de apa pentru a forma urina, dar rolul lor nu se opreste aici, pentru ca rinichii participa si la mentinerea echilibrului apei, sarurilor si mineralelor din organism.
Daca privim rinichii prin lentila simbolica, aici apare foarte puternic tema lichidelor si lichiditatilor, a supravietuirii, a fricii si a teritoriului, iar unele materiale vorbesc despre situatii in care omul simte ca viata a devenit prea grea, ca si-a pierdut reperele sau ca se afla intr-o situatie in care trebuie sa lupte pentru a supravietui.
Intrebarea mea aici este: unde in viata mea simt ca trebuie sa supravietuiesc, in loc sa traiesc?
D**a ce rinichii isi fac treaba, urina porneste pe doua drumuri inguste numite uretere, cate unul pentru fiecare rinichi, iar aceste tuburi transporta urina pana la vezica urinara, fara ca noi sa trebuiasca sa ne gandim nici macar o secunda la aceasta calatorie.
Ureterele pot deveni astfel, in povestea noastra simbolica, drumurile prin care ceea ce a fost filtrat continua sa mearga mai departe, fara sa ramana blocat in acelasi loc, iar uneori si noi avem nevoie sa intelegem ca filtrarea nu este suficienta daca apoi pastram totul cu noi.
La capatul acestor drumuri se afla vezica urinara, un organ muscular care se umple treptat si depoziteaza urina pana cand vine momentul potrivit pentru eliminare. Cand vezica este plina, semnalele ajung la creier, iar noi constientizam nevoia de a merge la toaleta.
Iar aici perspectiva simbolica devine foarte interesanta, pentru ca vezica este asociata cu teritoriul, limitele si marcarea teritoriului, cu ideea de a sti care este spatiul meu, unde sunt limitele mele si cm imi ocup locul in propriul meu teritoriu.
Problema nu este ca nu stim sa spunem „da”, ci ca nu mai stim sa spunem „acesta este spatiul meu”, „aici este limita mea”, „asta accept” si „asta nu mai accept”.
La finalul traseului se afla uretra, canalul prin care urina paraseste corpul, iar intreaga calatorie a sistemului urinar se incheie exact asa cm ar trebui: ceea ce nu mai este necesar este lasat sa plece.
Si poate ca aceasta este una dintre cele mai frumoase lectii ale Sistemului Urinar: nu tot ceea ce ajunge in viata noastra trebuie pastrat.
Unele lucruri trebuie filtrate, unele trebuie pastrate pentru ca ne sunt utile, iar altele trebuie lasate sa plece atunci cand si-au terminat rolul.
Pentru ca si corpul nostru stie ca daca am pastra absolut totul, fara sa eliminam nimic, am ajunge sa ne incarcam inutil.
Din punct de vedere fizic, Sistemul Urinar are nevoie de lucruri simple si importante: hidratare adecvata, alimentatie echilibrata, miscare, obiceiuri sanatoase de mers la toaleta si atentie la semnalele corpului
Iar daca vrem sa folosim un ulei esential ca parte a unui ritual de stare de bine, putem alege Lemon, aromatic, pentru senzatia de prospetime si curatenie, Intern pentru sustinerea procesului de detoxifiere si alcalinizarea mediului intern.
Si uite asa, Orasul Urinar ne pune o intrebare pe care nu ne-o prea adresam:
Ce anume din viata mea am nevoie sa filtrez, ce merita sa pastrez si ce este timpul sa las sa plece?
Pentru ca uneori corpul nu ne invata doar cm sa functionam, ci ne poate oferi si o imagine extraordinara despre felul in care traim.
Aceasta asociere emotionala reprezinta o perspectiva simbolica si nu stabileste cauze medicale, nu diagnosticheaza si nu inlocuieste evaluarea, investigatiile sau tratamentul medical. Uleiurile esentiale pot fi folosite ca forma de sustinere si confort, cu respectarea modului de utilizare, a dilutiei, si a varstei.