15/09/2015
Vocile
Nu numărul face valoarea.
Unul
Sunt momente când normalul se simte singur, când normalul se simte respins şi sunt momente când excepţia ia locul normalului. Ce face posibil ca, excepţia să nu traversese asemenea cu normalul, mările omogene, populate cu ingrediente de tot felul? Vocile interioare …
Doi
Din holdele cu întâmplări fireşti, din brazdele cu situaţii create, aduc pentru exemplificare cazul Dimitrie Stelaru. Pentru a demonstra convingător că, fiinţa care nu populează locul comun se loveşte superior de altercaţiile inerente vulgului, mă slujesc deopotrivă de cei doi poli ai oricărei limite: a) decizia, şi b) indecizia. Un poet contemporan, căruia i-am zis că scriitura lui este minoră, mi-a replicat: dar sunt pe prima pagină a tuturor revistelor literare! Nu este singurul motiv pentru care abordez tema pe care mi-am propus s-o dezbat, din afara intereselor de clică, de grup, de gaşcă … Superior, în accepţia mea, înseamnă Defrişătorul. Este firesc, aşadar, ca în ordinea lucrurilor să se vină nu doar cu indicele cumulului, ci şi cu matricea mobilurilor determinante crezului.
Trei
Venim ca parte de Doamnă Lume amnezici. Doamna Lume însăşi este amnezică. Totul se petrece, aşadar, pe tărâmul fără umbre, la voia arbitrariului. Nu este de mirare, astfel, de ce, dar mai ales, de unde vine bălăcăreala verticalităţii mult presupusului Drum Uman. Se cheltuiesc sume imense pentru acumularea de cunoaştere, inerent peste actul de creaţie; postmortem, se cheltuiesc aceste sume, comemorativ alandala, asemenea actelor fizice ce le premerg, promulgă, însinelează, cu/ in acelasi numitor comun, dinamitarea echilibrului dintre Eul Interior si Eul Exterior ai Polilor Umani, cauză şi efect în aievea, matematic inutile. Ce anume o salvează pe Doamna Lume de la dezagregare? Superficialitatea ei, inconsecvenţa ei, suficienţa ei … Cumul Doamna Lume de Tare, necumul Doamna Lume de Valori: cele câteva strecurate abil pe Tabla Istoriei, de departe fiind tot atâtea leit-motive de inoperante Idei. Mare depravată Doamna Lume aceasta! Stare ( … ) “ de te fabula narratur “1 , în care se complace cu totală neimplicare, dar cu chef de rezoluţie, in 99,99% paralelă până şi cu determinantele ei; când diferită faţă de Ea Insăşi, când asemenea faţă de Ea Insăşi, veşnic în Radical de Funcţie amorf, nu însă şi cu interesul personal propriu. Mereu în mişcare, mereu în repaus, mereu în necunoştinţă de propice. Prinsă pe picior greşit de opiniile ei, scapă basma curată, restaurată tot de opiniile ei; o zvârcolire de mâl stătut, dimensionată după urechea atinsă de surzenie a Mediei.
Compendiu
Venim în Lumea Incarnată fără memorie; neuronii ne sunt spălaţi, urechile curăţate, ochii dezinfectaţi, buricele degetelor amuşinate. Curioşi venim, blazaţi venim, neutri venim. Până să învăţăm mersul, până să învăţăm gânguritul, până să învăţăm ochiada, învăţăm pupătura gleznei, pupătura biberonului, pupătura degetului arătător. Luăm cunoştinţă de noi prin pupătură, şi tot astfel, şi de mediul uman. Buzele, carevasăzică, devin organul perpetuării stirpei lui Hercule. Si cm asta parca n-ar fi destul, până facem cu mâna vieţii, mai invăţăm speranţa, mai învăţăm tăcerea, mai învăţăm despre cap, cm că dacă este plecat, sabia nu-l taie… Facem armata, luăm licenţa, luăm masteratul … Devenim mamă, devenim tată, devenim profesori universitari. Si murim, şi ne naştem, şi iar murim. Plecăm, când plecăm de pe lume senili, venim, când venim pe lume senili; pupătura fie şi în en-gros, nu duce la înţelepciune. Toate la locul lor, ar spune tolerantul, ceea ce nu este departe de cm stau lucrurile în este; nu şi după ce drept sfârcul sânilor este luat defileul feselor …
Nuanţe
Multele părti din care este acrostihată Doamna Lume, ţin de hazard, cu excepţia Geniului, care ţine de Har. Ce este de preferat: nisipurile mişcătoare ale lui Ştiu că nu Ştiu, sau răspărul lui încerc să Ştiu ceea ce nu Ştiu? Această întrebare în veci nu va căpăta răspuns. In acest caz, înaintarea pe Drumul Uman mai este necesar ca predilecţie? Si dacă, şi dacă, şi dacă ( … ).
Doamna Lume, la un moment dat, se va găsi în faţa situaţiei fără ieşire, de-a nu avea unde-şi depozita reziduurile fiziologice. Ei aş, a zis mileniul 2. Si ce dacă, impetuos declamă mileniul 3. Ia te uită, domnule, la (răs)păr(ul) ăstă, apăsat admonestează avalul. Lasă, Doamnă Lume, lasă, susură izvorul, pe jumătate neliniştit, pe jumătate împăcat cu propriu-i destin.
Când primăvara puhoaiele rup zăgazul, până şi şanţul cel mai mizer devine matcă.
Geniul se naşte cu înţelesul acestui Lucru Major. Iată de ce, Intregul ţine cont până şi de cea mai infimă parte a Edificiului Social.
De aici vin calităţile … Nu şi defectele …
Albia
Cu viaţa, cu naşterea, cu moartea, nu se negociază.
Malul
Ar trebui să mă impăunez cu meritul de a strânge sub coapse a totul ce este lipsit de noimă. Dar nu procedez astfel, deoarece gândesc opusul; dacă ceea ce încerc să reliefez nu este merit, ci îndatorire? Daca mie, şi nu altcuiva, îi este hărăzit să străjuiască zariştea? Cineva, până la urmă, trebuie să ducă şi ponoasele … Accept, drept urmare, să despic în patru necunoscutul. Iau evidenţa drept ceea ce nu este, şi încerc s-o conturez: aşa, aici este adevărul; trebuie să ne împăcăm cu Inşine; pentru atingerea acestui implacabil deziderat, este suficient ca deşteptul să nu mai facă pe prostu’ …
Exclus?
De fel, aidoma!
1.- “ De tine e vorba în această povestire „.
