08/10/2026
Ziua 27 din 30.
O șoaptă pe zi, pentru femeia care dorește să își regăsească pofta de viață, bucuria și senzualitatea. 🤍
Să știi ce vrei nu înseamnă întotdeauna că și alegi acel lucru.
Știm ce ne dorim.
Știm ce nu mai vrem.
Știm ce ne face bine.
Știm ce ne cheamă.
Și totuși rămânem pe loc.
Zile, săptămâni, poate chiar şi ani de zile..
Din teamă.
Din îndoială.
Din dorința de a nu dezamăgi.
Din confort.
Din perfecționism.
Din frica de ce se va întâmpla dacă alegem pentru noi.
Dar atâta timp cât nu ne ascultăm și nu acționăm în direcția noastră, ne pierdem.
Pentru mine, să ascult de această întelepciune care mă ghidează pe drumul meu, de această autoritatea interioară nu înseamnă că nu îmi mai este teamă.
Înseamnă să nu mai las frica să aibă ultimul cuvânt. Înseamnă să o iau de mână, să o asigur ca eu sunt bine şi să fac asa cm simt.
Însă, să îmi aud vocea este doar începutul.
Să aleg să acționez în direcția ei face parte dintr-o nouă etapă. Care implică asumare.
Asumare atunci când lucrurile nu merg în ritmul în care mi-am imaginat.
Asumare atunci când unele decizii se dovedesc a nu fi, de fapt, cele mai potrivite pentru mine într-un anumit moment.
Asumare a unor decizii care nu le împacă pe toate, ci hrănesc o parte a doleanțelor mele, care contează mult mai mult decât toate celelalte.
Pentru că orice alegere vine cu consecințe.
Uneori cu greșeli.
Uneori cu drumuri care nu duc unde am crezut.
Dar și asta face parte din a-mi trăi propriul drum.
Când alegem constant ceea ce vor ceilalți pentru noi (sau ceea ce credem că vor ceilalți pentru noi, asta este o altă discuție), ajungem să trăim o viață care arată bine din afară, dar în care noi începem să ne pierdem uşor, uşor.
Poate asumarea nu este să știi sigur că ai ales corect.
Pentru că nu ai de unde să stii sigur decât după ce ai făcut alegerea.
Poate asumarea înseamnă să ai suficientă încredere în tine încât să faci pasul pe care ți-l doreşti, să vezi unde te duce și să îți asumi ceea ce descoperi pe drum.
Iar cel mai important este de fapt, să
